Macarena nu este o simplă melodie a unei tinere soliste de 22 de ani care a folosit un limbaj ”vulgar” și a făcut milioane de vizualizări.
Erika Isac prin Macarena, a creat o discuție aprinsă în spațiul public pentru că a atras atenția asupra câtorva teme grave din societatea românească care încă sunt nerezolvate.
Că în primele 10 zile a înregistrat aproape 5 milioane de vizualizări, cu alte cuvinte, am putea spune, că aproape un sfert din România a ascultat-o, ne face să înțelegem ceea ce ea însăși a declarat într-un interviu „este o melodie cu un mesaj, nu e vorba de divertisment”.
Ce mă intrigă ca psiholog este faptul că a atras mii de comentarii negative (hate speeach, nu melodia, ci persoana), care, spune ea, nu îi mai produc suferință.
Erika ne transmite într-o formă directă și explicită nu doar despre atitudinea condamnabilă a unui Mirel oarecare din Turnu Măgurele, ci despre faptul că în întreaga Românie o tânără nu se află în siguranță la o întâlnire, pe stradă sau într-o mașină, că este supusă violenței din partea unui bărbat sau la risc de viol.
Erika ne reamintește că trăim într-o societate cu multe prejudecăți, cu superioritatea bărbatului față de femeie și mai grav cu credința solidă că întotdeauna victima, ea, femeia, este responsabilă și vinovată. Vinovată că s-a dus cu el în mașină, că a acceptat, că ar fi făcut anumite greșeli care i-au atras violențe și suferințe.
Erika ne reamintește că trăim în țara în care 1 din 4 femei au fost agresate fizic sau sexual de partener și că 55% dintre români consideră că violul este justificat în anumite situații, de exemplu, atunci când victima a consumat alcool. Poate că mesajul final este să ne privim mai des în oglindă, să anulăm ipocrizia și să devenim oameni.
