„Bucătăria Maiei” – Bucură-te de „Timp pentru Tine și ai Tăi!”
E timpul să vorbim despre femei, despre acele femei care știu să împletească armonios toate aspectele vieții, prioritizează oamenii din jurul lor, răspund nevoilor celorlalți și sunt pe deplin mulțumite când sunt generoase.
Nu întâmplător acest articol este dedicat poveștii din spatele „Bucătăriei Maiei”. O echipă aflată în slujba femeilor, a acelor doamne care doresc pentru familia lor mâncare delicioasă și hrănitoare, dar au nevoie și de timp în plus pentru ele și familiile lor.
Acesta este crezul Violetei Popescu, o brașoveancă ce a avut o ambiție remarcabilă de a-și realiza visul și de a performa în domeniul culinar. A lăsat toată experiența acumulată în domeniul tipografiei și studiile de marketing și, din dragoste pentru copiii săi și familie, a decis să readucă gusturile copilăriei și să ofere și altora mâncare gustoasă, preparată după rețetele bunicilor de odinioară.
La „Bucătăria Maiei” se gătesc zi de zi cu drag si respect fel de fel de preparate, care te vor duce cu gândul la copilărie și la cele mai bune și sănătoase mâncăruri pe care le savuram pe prispa bunicilor.
Fie că vorbim despre ciorbă de „Verișoare” cu borș proaspăt sau despre găluște cu prune, mâncărurile pe care le veți găsi la Maia nu conțin prăjeli, nu conțin monoglutamant sau margarină. Preparatele sunt din materii prime livrate de producători locali.
Despre acestea, dar și despre cât de important este ce mâncăm și cât de faine sunt tradițiile noastre culinare, am stat de vorbă cu Violeta Popescu.
Comenzile se pot face la numărul de telefon 0368/410.410, iar despre meniul fiecărei zile – mereu altul – găsiți informații pe site-ul bucataria-maiei.ro. Mâncarea poate fi ridicată direct de la Bucătăria Maiei din cartierul Tractorul sau îți este adusă la ușă, dacă nu reușești să ajungi.
De unde a venit ideea Bucătăriei Maiei?
Bucătăria Maiei a fost visul meu, acum este visul nostru, al tuturor celor care lucrăm aici. Sunt primul client care a avut nevoie de locul acesta. Am doi copii, diferența dintre ei este de un an și 11 luni, viața mea ajunsese la un moment dat, când copiii erau încă foarte mici, să se rezume la activitățile acestea domestice, de zi cu zi. Atunci când stai acasă cu copilul, se presupune că e o perioadă minunată, în care te bucuri, te duci în parc și te plimbi. Ei bine, asta este departe de adevăr, de fapt, găteam cu unul în brațe și unul prins de un picior, momentele în care se făcea liniște erau cele mai periculoase, atunci singur se întâmpla ceva printr-un colț al casei.
Atunci mă gândeam: „Ce minunat ar fi ca bunica mea (Maia) să fie în bucătărie” – Maia mea are 94 de ani și locuiește departe. (…)
Cred că trebuie să fie un echilibru, eu nu am reușit să îl ating. Aș fi dorit ca o dată pe săptămână sau când eram obosită, să pot să mă bucur de timp pentru mine. Nu vreau să ajung să gătesc din obligație, să devină gătitul o corvoadă. Vreau să gătesc cu pasiune în continuare, să nu ajung la limita în care sunt extenuată. Sunt nenumărate posibilități de a te bucura de timpul tău, dar uneori ajungi pe un culoar, în care toate lucrurile astea te apasă și te înghesuie, iar viața ta devine de la zi la zi mai apăsătoare.
Eu am nevoie de un loc de unde să știu că mă duc să-mi iau mâncare, ca și cum o face Maia mea, cu borș proaspăt, cu tăieței tăiați la cuțit, cu pâine cu apă, făină și drojdie. Am intrat într-un magazin să cumpăr pâine și am ieșit fără pâine de acolo și am mai stat și 20 de minute ca să citesc etichete.
Mi-am dat seama că, de fapt, o pâine ca a Maiei este greu de găsit.
Nimic ieșit din comun, o pâine cu apă, sare, făină, drojdie. Ajunsesem să fac pâine, să fac iaurt, să fac foarte multe lucruri. Copiii erau bine, creșteau frumos, cream beneficii pe o parte, se dezechilibra balanța pe de altă parte, eram din ce în ce mai nervoasă și obosită, fără timp de alte lucruri pentru mine. Ei au nevoie să se joace, aveau nevoie să se plimbe.
Cum? Cu o mamă disperată care încearcă să-și coacă pâinea și să umple borș…
Povestiți-ne un pic despre începuturile acestui concept.
Mi-am dorit să găsesc un astfel de loc cum e Bucătăria Maiei.
Atunci când dai mâncare unui copil te uiți: să nu fie margarină, să nu fie prăjit, să nu fie ulei de palmier, să nu fie smântână vegetală, să nu fie vegeta, în primul rând. Eu n-am găsit un astfel de loc. Am zis că trebuie să existe și acesta a fost visul.
Bineînțeles că n-am avut resurse financiare. Am început să lucrez în acest domeniu și să acumulez informații. Aceasta se întâmpla acum vreo 10-12 ani în urmă. S-a ivit și oportunitatea, prin Fondul Social European, Programul Operațional Capacitate Umană 2014-2020. Inițial nu mi-am făcut niciun fel de speranțe. Am aplicat la acest program împreună cu niște prieteni. Mă gândeam că o să mai acumulez experiență și am pornit la drum. În 2019 am primit acceptul și o parte din finanțare, pentru că a doua parte ne parvenea abia după ce atingeam un anumit target.
Am fost între primii care am atins targetul respectiv. A fost o perioadă destul de grea, a fost nevoie și de o cofinanțare, dar ne-au sprijinit foarte mult și părinții mei, și ai soțului, și sora mea, și toată lumea și-a adus contribuția.
Și așa, din nimic, dintr-un vis, de fapt, cumva toate cărările au dus spre împlinirea lui. Nu știu în ce fel sau cum, dar probabil că unele lucruri sunt făcute să ți se întâmple, iar dacă-ți ies în cale, trebuie să te prinzi de ele.
Ce definește Bucătăria Maiei?
Sloganul nostru este: „Timp pentru Tine și ai Tăi!”.
De aici a pornit nevoia de Bucătăria Maiei – în primul rând pentru mine și apoi pentru toți ceilalți. Sunt clienți care ne scriu, și astăzi am primit mesaj: Vă mulțumim că existați, că pot să petrec timp împreună cu copilul meu. Ne definește conceptul de familie și de dragoste pentru mâncarea bună. Noi iubim momentul acela în care toată familia este la masă, puțini oamenii își dau seama că acest moment este făcut cu un sacrificiu al femeii, iar magia lucrurilor acestora se pierde cu timpul. Te îndepărtezi. Nu că n-ai vrea, dar nu mai poți, pentru că ești îngrămădită de toate celelalte. Și atunci noi existăm pentru un timp în familie, pentru timp alături de ai tăi, pentru momente frumoase și mâncare bună.
Eu consider că noi suntem o companie aflată în slujba femeilor, în primul rând.
În familia clasică, toată lumea se așează la masă, dar pentru ca acest lucru să existe, femeia trebuie să sacrifice din timpul ei. Ar putea să se bucure de timp pentru ea, pentru sufletul ei, să citească o carte, să vadă un film, să se ocupe de o pasiune de-a ei. Dăruiește timpul ei familiei ca să gătească masa respectivă. Și atunci, noi suntem o companie care existăm pentru pentru femei. Venim în ajutorul femeilor și suntem aici pentru femei, pentru ca viața lor să fie mai plină de timp pentru ele, dar în același timp să nu sacrifice alimentația corectă a celor dragi.
Atunci când știi mai multe despre mâncare și ai niște valori cu care ai crescut, așa cum am crescut eu, cu înțelepciunea bunicilor mele, atunci sufletul tău de mamă, de soție nu-ți dă o liniște știind că e a treia zi în care ai tăi mănâncă fast food comandat de nu știu unde. Ai un sentiment de neputință, nu poți să oferi mai departe aceleași lucruri pe care tu le-ai primit.
Noi putem să aducem o rază de lumină în viața femeilor care au aceleași principii legate de o alimentație echilibrată.
Spuneți-ne câte ceva despre preparatele pe care le oferiți.
Intenția noastră este de a fi pur și simplu o bucătărie externalizată. Asemenea unei bunici care gătește. Atunci când ai nevoie de o gură de o pauză, vii la Maia.
Clienții noștri sunt toți oameni care gătesc, cunosc adevăratul gust. Gătim o mâncare corectă. În fiecare zi, meniul este diferit. Meniurile de vară sunt diferite de cele de iarnă, pentru că încercăm să găsim ce e mai bun în mâncare și în fiecare anotimp.
De exemplu, acum bunicii mâncau fasole boabe, varză. Adică e important să mâncăm, dar mai important decât să mâncăm este să ne hrănim. Dacă-i spun bunicii mele acum că mâncăm salată verde cu roșii, păi bunica mea înnebunește, ea nu înțelege. Este o ordine a lucrurilor pe care bunicii noștri o știau și care este atât de simplă. Noi încercăm să reinventăm lucrurile, dar lucrurile acestea nu sunt tot timpul în favoarea noastră.
Întotdeauna trebuie să fie un echilibru.
Dacă era iarnă, se mâncau probiotice, se mânca varză murată, lapte acru. Aceste probiotice pe care bunicii noștri le mâncau iarna nu erau întâmplătoare. Discutam cu clienții noștri și am zis: Hai că e timpul piftiilor, încă e rece afară. Bineînțeles că nu facem piftie în august. Bunicii noștri nu mâncau degeaba piftie iarna, e o grămadă de colagen acolo, ajută oasele. Sunt unele lucruri care provin dintr-o înțelepciune pe care bunicii noștri o aveau și pe care noi tindem să o pierdem, o neglijăm.
Nu vrem să lăsăm aceste lucruri să se scufunde, să dispară, pentru că ele sunt importante și fac parte din educația noastră și din cultura noastră.
Nu zic că e rău să mănânci o salată iarna. E rău să mănânci în fiecare zi salată verde iarna. Eu una nu aș face chestia asta, la fel cum n-aș mânca fast-food în fiecare zi, la fel cum nu mi-aș lăsa copiii să mănânce paste zilnic pentru că așa vor ei. Nu că sunt rele lucrurile astea, dar trebuie să fie o măsură în toate. Bucătăria Maiei există ca să fie un echilibru, nu vă imaginați că noi nu mâncăm de toate.
Vineri, de exemplu, vom avea în meniu lasagna, este preferata copiilor mei.
Rețetele după care vă ghidați sunt cele moștenite de la bunicile dumneavoastră?
Da, exact. Și, mai mult, de când am deschis, un gram de monoglutamat n-a trecut pe aici.
Adică nu folosim vegeta absolut deloc, pentru că este un pas foarte mic de la a spune că folosesc, dar numai din cea naturală. Nu! Folosești sau nu folosești. Gustul îl dăm cu foarte multe legume, pentru că ciorbele noastre sunt foarte consistente, pentru că avem nevoie de toate acele legume. Te obișnuiești cu acest gust, care într-adevăr nu este așa proeminent cum este cel al monoglutamatului. Însă monoglutamatul dă dependență. S-au făcut atâtea studii.
Toată mâncarea de fast-food, în general, este plină de monoglutamat, pentru că tocmai de aceea simți nevoia să mănânci din nou și tot mai mult. Aici, la noi, este mâncarea copilăriei. Bunicii noștri nu foloseau vegeta. Vegeta este apanajul societății de consum, indiferent ce gust există pe fondul mâncării respective, în momentul în care adaugi vegeta, ea devine bună, potențează gusturile.
Dar, repet, e o diferență între a mânca și a te hrăni.
Și practic asta vreți să faceți aici, să hrăniți?
Exact! Existăm pentru cei care vor mâncare faină și știu beneficiile acesteia pentru o viață activă.
Niciodată, absolut niciodată, nu am cumpărat frișcă vegetală. Smântâna și frișca pe care noi le folosim sunt 100% din lapte, fără grăsimi vegetale. Prăjiturile noastre sunt făcute cu unt, nu avem margarină de niciun fel. Folosim vanilie autentică și romul este un rom învechit în butoaie de stejar, deci nu e o esență de rom.
Aromele, într-adevăr, nu sunt atât de puternice precum esențele industriale. Nu poți să obții o astfel de aromă trăsnet dintr-o păstaie de vanilie. Vanilia autentică are proprietăți fantastice, este un ingredient cu gust suav, diafan, fin.
O supă de pui cu morcov și ceapă are un gust delicat, dacă adaugi vegeta, lucrurile se schimbă, gustul este puternic. Chiar dacă uiți să pui morcovul, ceapa sau chiar puiul, supa este tot bună. Depinde de gustul pe care îl cauți și de obișnuință.
Aveți produse „vedetă”, produse care sunt foarte cerute?
Nu știu dacă sunt neapărat produse vedetă.
Pentru mine, fiecare produs de aici este vedetă. De fiecare produs se leagă o poveste.
E ca o casă în care îți strângi tot felul de amintiri și de comori, care poate pentru alții nu înseamnă mare lucru, dar pentru tine sunt nemaipomenite. Meniul îl modificăm în fiecare săptămână și în fiecare anotimp. Până și spanacul cu ouă are momentul lui în care este vedetă. Ciorba de lobodă urmează să fie o vedetă pentru noi. De-a lungul timpului am colaborat constant cu anumiți furnizori, oameni extraordinari care ne aduc materii prime impecabile.
De exemplu, oriunde am încercat, nimic nu se compară cu un mic producător din Botoșani, el ne livrează nucă foarte bună. Gică este cel care ne livrează cele mai gustoase și proaspete legume, succesul preparatelor noastre este datorat ingredientelor foarte bune.
Acum mergem către partea de obiceiuri culinare. Cum le vedeți dumneavoastră?
Dacă este să vorbesc despre obiceiurile familiei mele, aproape tot ceea ce familia mea mănâncă e de la Maia.
În general, ceea ce mă intrigă este faptul că noile generații își limitează foarte mult posibilitățile, adică tind să caute doar câteva feluri de mâncare. Sunt țări în care mâncarea gătită artizanal este doar pentru cei care au posibilități financiare. La noi în țară, oricine poate să aibă o alimentație relativ corectă la prețuri decente.
De ce ar fi mai faine tradițiile culinare ale altor țări decât bucătăria noastră?
Trebuie să existe varietate și suntem privilegiați, trăim vremuri în care putem să ne bucurăm de ea. Am observat că tindem să ne pierdem orice exigență față de calitate. Dar calitatea alimentației unui individ corespunde direct nivelului lui de energie, de putere și de vitalitate. Dacă ești istovit, n-ai chef, n-ai putere înseamnă că nu te hrănești corespunzător.
E o diferență foarte mare între a fi sătul și a fi hrănit.
Bunicii noștri erau exigenți în privința mâncării. Ei recunoșteau mâncarea bună calitativ. Reperele noii generații sunt anulate treptat de societatea de consum. Nu poți să compari o prăjitură făcută într-o fabrică, din multe feluri de creme din prafuri, cu o prăjitură făcută din ouă proaspete și unt. Valorile noastre în ceea ce privește mâncarea, se pierd. Se caută să fie mai ieftin, mult mai mult și mult mai rapid.
Mirajul „ofertelor” de nerefuzat și a „fast”-ului de zi cu zi ne determină să facem compromisuri foarte scumpe și ireversibile pentru noi și pentru ei, cei de mâine.
Interviu realizat de ADINA CHIRVASĂ | INTERVIURI
Citește mai multe articole din EAT & DRINK.
