Gertrude Stein: Amintiri din Parisul începutului de secol XX
În urmă cu 150 de ani, pe 3 februarie 1874, scriitoarea, poeta și colecționara de artă Gertrude Stein se năștea în Allegheny, Pennsylvania, într-o familie evreiască cu rădăcini germane. După ce a absolvit liceul, artista a călătorit în Europa pentru a-și continua studiile superioare la Radcliffe College, unde a devenit interesată de psihologie, pe care a învățat-o sub îndrumarea filosofului William James. Ajungând, în anii următori, chiar și la Universitatea de Medicină Johns Hopkins, drum pe care l-a abandonat pentru a-și urma pasiunea pentru literatură și artă, în anul 1903, Gertrude s-a mutat la Paris alături de fratele ei, Leo, începând să frecventeze cercurile culturale și artistice ale orașului.
Între anii 1903 și 1907, în spațiul parizian a luat naștere prima mișcare importantă a avangardei europene, fovismul (Henri Matisse se folosea de contraste puternice încă din anul 1899), denumit astfel de Louis Vauxcelles în 1905, prin rostirea frazei „Donatello parmi les fauves!”. În acest context, frații Stein au început să achiziționeze lucrări de artă modernă, devenind astfel printre primii colecționari importanți ai acestui gen, cumpărând chiar și tabloul Woman with a Hat (în care apare soția lui Matisse) pentru 500 de franci.
Mai mult, în apartamentul lor din 27 Rue de Fleurus, cei doi au găzduit un salon artistic, devenit esențial pentru dezvoltarea mișcării de avangardă și a literaturii moderniste datorită discuțiilor libere și schimburilor creative care au avut loc acolo.
În interior, picturi semnate de Picasso, Matisse și Renoir se apropiau de tavan, numărul lor fiind atât de mare, încât publicația The New York Times a numit locuința cu două etaje „primul muzeu de artă modernă”. În anul 1906, după 90 de ședințe, colecției i s-a alăturat un portret al scriitoarei, realizat de Pablo Picasso (care se mutase la Paris în 1901), capturat mai târziu și de fotograful american Man Ray într-o imagine legendară, în care Gertrude apare lângă tabloul ei.
În anul 1908, aflat în fața unor peisaje pictate de Georges Braque, Louis Vauxcelles a oferit numele unui nou curent, exclamând fraza „Bizarreries cubiques!”. Până în 1912, termenul se răspândise în aproape toate limbile europene, cubiștii fiind interesați de esența lucrurilor (înlocuind perspectiva unică prin obiectul privit simultan din mai multe unghiuri). În același timp, în 1910, Braque folosește, pentru a-i descrie pe Paul Cézanne și Henri Matisse, sintagma „pictori expresioniști”, dorind să evidențieze că ei nu imită, precum impresioniștii, realitatea exterioară. Toate aceste schimbări au fost resimțite și în colecția fraților Stein, care a evoluat treptat.
Până în anii ’20, printre invitații salonului se numărau artiști precum Pablo Picasso, Henri Matisse, Juan Gris și Fernand Léger, alături de scriitori și poeți ca Ernest Hemingway, F. Scott și Zelda Fitzgerald, Ezra Pound, T.S. Eliot și Sinclair Lewis, Gertrude Stein fiind cea care, după încheierea Primului Război Mondial, i-a spus lui Hemingway (care în timpul conflictului a servit ca șofer de ambulanță pentru Crucea Roșie) că el și ceilalți tineri implicați în război erau „o generație pierdută”.
Alături de faimosul salon artistic, colecționara este amintită prin lucrările și poeziile sale, datorită stilului distinctiv și experimental. Ea a creat forme proprii, bazate pe ritmuri și repetiții, utilizând propoziții aparent aleatorii și structuri fără punctuație, poezia ei fiind descrisă, la acel moment, pentru că utiliza tehnica (atunci neobișnuită) stream of consciousness, ca aparținând stilului cubist.
Gertrude Stein și-a făcut debutul literar prin volumul Three Lives (1909), compus din trei povestiri, fiecare centrându-se pe viața unei femei. Cartea a fost urmată de Tender Buttons (1914), o colecție de poezii în care explorează, folosind un limbaj abstract și imagistic, obiecte din viața de zi cu zi. În 1925, prin The Making of Americans, ea a investigat ideea identității americane, abordând în stilul neconvențional teme precum familia și comunitatea, în timp ce The Autobiography of Alice B. Toklas (1933) reprezintă o lucrare narativă care urmărește experiențele scriitoarei și partenerei sale, Alice B. Toklas (care a rămas alături de ea pe întreg parcursul vieții), din perspectiva lui Toklas.
Cartea a devenit atât de populară în Statele Unite, încât atunci când a revenit acasă, sosirea ei a fost anunțată pe un panou publicitar în Times Square. Evenimentul a fost urmat de o întâlnire cu Eleanor Roosevelt, pe care a cunoscut-o la Casa Albă, și de o cină alături de Charlie Chaplin în Beverly Hills. De-a lungul anilor, Stein a vândut sau schimbat numeroase picturi pentru a obține fonduri pentru publicarea poeziilor sale, păstrând întotdeauna zeci de opere ale lui Picasso.
Înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, Stein și Toklas și-au mutat colecția într-un apartament de pe 5 Rue Christine, fugind din Paris sub protecția unui oficial militar. În 1945, când s-au reîntors, toate lucrările erau încă intacte. Cu mulți ani înainte, întrebată de directorul Muzeului de Artă Modernă dacă intenționează să lase tablourile moștenire, ea a răspuns: „Poți fi un muzeu sau poți fi modern, dar niciodată amândouă.”
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
