Vilegiatura Vila Florica Socolescu, Sinaia
„Îmi place să cred că arhitectura conectează prezentul cu trecutul și tangibilul cu intangibilul.”
Richard Meier
Istoria modernă a arhitecturii în România, începând cu prima parte a secolului al XIX-lea, este influențată de procesele de modernizare urbană demarate de administrațiile locale. Principalele instrumente ale acestora sunt de ordin legislativ, reglementări urbanistice și arhitecturale și planuri de sistematizare pentru orașe și localități.
În acest climat de schimbare și evoluție s-au remarcat o serie de arhitecți care au lăsat în patrimoniul național o serie întreagă de edificii valoroase. Nume ca Ion Mincu, Ion D. Berindey, Virginia Andreescu Haret, Grigore Cerchez, Horia Creangă și mulți alții au creionat siluetele orașelor și ale stațiunilor turistice din perioada antebelică și interbelică.
Unul dintre reprezentanții arhitecturii acestei perioade este Toma T. Socolescu. Acesta și-a desfășurat activitatea în județul Prahova, unde a contribuit la dezvoltarea culturală, artistică și arhitecturală al acestuia. A fost unul dintre reprezentanții stilului arhitectural național românesc și un entuziast promotor al acestuia, fiind în mod special inspirat de stilul brâncovenesc, denumit și „stilul neo-brâncovenesc” sau „stilul neo-românesc”.
Toma T. Socolescu a marcat arhitectura românească modernă remarcându-se prin realizarea unor clădiri deosebite, crearea unor fundații culturale, precum și redactarea unor studii de specialitate dedicate arhitecturii românești și evoluției ei. În anul 1925 începe construcția unei bijuterii de arhitectură dedicată soției lui, Florica Socolescu.
Vila este poziționată în cartierul Cumpătu din Sinaia și oferă cea mai bună priveliște din oraș asupra Munților Bucegi. Se află la câțiva pași, pe aceeași stradă, de Casa Memorială a lui George Enescu, în timp ce Rezervația Naturală Ariniș este la doar trei minute distanță.
Vila a fost folosită de către familia Socolescu în perioada interbelică. În perioada comunistă, nedorind să se afilieze Partidului Comunist, familia arhitectului a fost persecutată de securitate, iar bunurile i-au fost confiscate. Trecută prin mai multe etape de modificări până în anul 1989, imobilul a pierdut o serie de elemente originale de decor specific stilului.
După perioada comunistă, imobilul a trecut prin două perioade de renovare, una în 2009-2010, făcută de proprietarii de la care a fost cumpărată vila, iar alta în 2019. Ambele procese de renovare au fost minuțioase, dar primul dintre ele, cel care a durat doi ani, a fost complex, deoarece nu s-a dorit niciun compromis în ce privește arhitectura sau designul interior al vilei. Toate materialele și accesoriile au provenit din România, s-a lucrat cu meșteri locali, iar obiectele din casă au fost luate de la târguri de antichități.
Ușile interioare au fost refăcute, fiind găsite în curtea vilei, într-o stare deplorabilă. Renovarea a vizat restaurarea elementelor originale ale casei, precum scara interioară, frumusețea originală a terasei exterioare, înconjurată de coloane sculptate, deși fusese transformată într-o bucătărie de vară cu pereți din tâmplărie PVC.
Elementele care nu au putut fi restaurate au fost puse în valoare diferit, reinventate, dar nu fără a le onora frumusețea de demult. De exemplu, poarta originală din lemn a casei a fost restaurată și reinterpretată ca tăblie a patului din dormitorul brâncovenesc.
În efortul de a conserva nu doar obiectul de arhitectură, cât și spiritul unei epoci, restaurarea a vizat întreaga proprietate. Includerea în circuitul turistic este o invitație la o călătorie în perioada interbelică și experimentarea arhitecturii la cele mai înalte standarde.
Vila are trei dormitoare generoase și o mansardă reproiectată, care este acum perfectă ca spațiu de dormit și de joacă pentru copii, două camere de zi, o zonă de luat masa, cu șemineu, o bucătărie complet echipată, cinci băi și o saună. În mod ideal, vila poate găzdui până la șase adulți și patru copii.
» Text de Ioana Aldea | Design și Arhitectură
