De câțiva ani planează asupra Sibiului o întâmplare care umbrește bucuria partiturilor muzicale ce răsună deja de secole în Sala Thalia, cea mai veche sală de teatru din România.
M-am trezit azi dimineață cu un articol din presă în minte. Și cu multe întrebări. „Incident la Filarmonica Sibiu – muzicienii au împiedicat susținerea cafenelei muzicale”, spunea titul. „Și amenință cu grevă generală.”
Pe data de 8 februarie muzicienii de la Filarmonica Sibiu au susținut încă una dintre grevele obișnuite de avertisment – în sală era și consulul onorific al Marelui Ducat de Luxemburg la Sibiu. Din presă înțeleg că, pentru prima oară, conducerea Filarmonicii a fost jenată de acest incident – bine a făcut, pentru că este jenant, da.
Câteodată e de bun augur când mai vin străini pe la noi și ne dăm de ceasul morții să fie copacii verzi, covoarele aspirate, încăperea parfumată, să se întâmple o nefăcută de acest gen, neplanificată, că poate ne ridică semne de întrebare mai profunde cu privire la sensul lucrurilor și la buna desfășurare a acestora.
Nu vreau să comentez pe tema conflictului de la Filarmonică; am prieteni care spun că e bine, alții care spun că e rău. Nu vreau să iau partea nimănui – e prea mic orașul pentru un conflict așa de mare. Un gând însă nu-mi dă pace.
De ce nu vrea nimeni să schimbe această situație? De ce suntem ok cu faptul că niște oameni protestează în fața CJ-ului, că întrerup concertele, că urlă din toate puterile că au nevoie de ajutor; iar tot ce auzim noi, sunt sunete mute?
Din exterior pare că nimeni nu dorește rezolvarea acestui conflict; că nimeni nu-i dă importanță. Iar răspunsurile foarte arogante ale conducerilor implicate în conflict duc mai degrabă la gândul că azi e Filarmonica, dar mâine poți fi tu.
Iar dacă nimeni nu ascultă pe nimeni în democrația acestui mic oraș, înseamnă că trăim după o altă ideologie, pe care pretindem că nu o știm, nu o vedem și nu ne interesează. Dar într-un fel sau altul, oricât de departe ne ținem, ne afectează. Ne afectează temelia societății: libertatea de exprimare, dorința de evoluție, spiritul civic, dorința de adevăr și dreptate, și solidaritatea.
De asta ar trebui să vorbim mai mult și mai tare despre conflictul de la Filarmonica Sibiu.
