Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 14/01/2024
Artă & Cultură / Carte Viața Orașului

INTERVIU | Antoneta Galeș: „Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții”

Adina Chirvasă De Adina Chirvasă
Comentarii INTERVIU | Antoneta Galeș: „Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții” Share INTERVIU | Antoneta Galeș: „Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții”
Antoneta Galeș


Una dintre puținele autoare de romane polițiste de la noi este brașoveanca Antoneta Galeș. Sau Tony Mott, așa cum o veți găsi în rafturile librăriilor.

Antoneta Galeș este la bază expert în resurse umane cu o vastă experiență în recrutare și training. A condus un departament de resurse umane într-o corporație și a fondat o companie care se ocupă cu training, coaching și ateliere în domeniul fericirii. Tony Mott este scriitoarea ce se bucură de succes în țară, cu romane captivante, proaspete și… tot mai multe.

Am stat de vorbă cu Antoneta Galeș/ Tony Mott despre toate aceste dimensiuni, despre povești, despre experiențe, dar și despre planurile de viitor. Iată ce a ieșit.

INTERVIU | Antoneta Galeș: „Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții”

Cine este Antoneta Galeș? Cine este Tony Mott?

Suntem suma tuturor rolurilor noastre. Sunt și mamă, și fiică, și soră, dacă ar fi să enumăr cele mai importante roluri pe care le am în familia mea. Profesional, pot fi și colegă, și îndrumător, și partener, coach, trainer, dar și client sau furnizor. În comunitate, eu activez în boardul Fundației Comunitare Brașov, dar am și o contribuție în diferite proiecte.

Așa că eu cred că, oricâte nume aș putea avea, sunt o singură persoană, care se întâmplă să facă mai multe activități. Mi s-a părut interesant când am publicat primul roman să îmi iau un nume diferit și apropiat, în același timp. Mott a fost numele mamei înainte de căsătorie.

De când a început Antoneta Galeș să scrie și de când a intrat în scenă Tony Mott? Care a fost ceea ce s-ar chema „experiența revelatoare”?

M-au fascinat cuvintele de când eram foarte mică. Am căutat înțelesul lor, m-a preocupat să știu ce înseamnă. I-am bătut la cap pe toți cei din jur să-mi explice literele încă de când eram foarte mică, am reușit să învăț singură să citesc și să scriu de pe la patru ani. Ca să am eu libertatea de a citi ce vreau eu și când vreau eu.

Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții. Traducem tot ceea ce percepem printr-o narațiune. Tot ceea ce văd, aud, ating, înțeleg prin intermediul poveștii pe care mi-o spun. Am știut dintotdeauna că vreau să spun povești. Am început primul roman pe când eram foarte mică,  probabil că atunci când aveam vreo 12 ani, noroc că am avut mereu capacitatea de a mă îndoi de mine și mi-am dat seama că era vai de capul lui. Am știut însă de atunci că scrisul este esențial pentru mine.

Începutul a fost în alt segment, acum ești deja recunoscută pentru romane polițiste. De ce este nevoie de ele într-o lume în care oricum avem mult prea multe infracțiuni, să o zicem elegant? Este realitatea cea care te inspiră sau există alte puncte? Care?

Curiozitatea față de cum funcționează mintea umană este în continuare motorul pentru tot ceea ce fac; scrisul izvorăște de acolo, dar și ceea ce fac în domeniul dezvoltării oamenilor.

Romanele polițiste contemporane sunt la un nivel foarte înalt; mă refer la modul în care sunt scrise și apreciate internațional. Ele reflectă și realitatea socială, scot în evidență subiecte relevante, sunt extraordinar de bune. Multe dintre ele sunt inspirate din cazuri reale. Că tot am făcut referire la piața externă, genul crime fiction capătă din ce în ce mai multă forță. Oamenilor le place să citească povești care le provoacă logica și imaginația, îi menține în alertă și le permite să experimenteze o paletă largă de emoții, în deplină siguranță.

Orice se întâmplă în realitate poate fi o inspirație. Pot auzi o conversație pe stradă și să-mi vină o idee, pot auzi despre o situație și o pot transforma într-o poveste. Curiozitatea e cea care mă mână și care vine de fiecare dată cu întrebarea: „ce-ar fi dacă?” De acolo țes poveștile pe care le scriu. Realitatea poate fi scânteia, dar eu duc lucrurile mult mai departe. Am făcut gluma asta în Marea Britanie, la o prezentare a autorilor: eu mă simt datoare să fac cunoscut orașul meu prin crime bune.

Ce s-a schimbat – dacă s-a schimbat – în modul dumneavoastă de a citi, de a privi lucrurile de când ați devenit autoare? Ce ați simțit când a apărut prima carte?

Primul volum, „Roșu”, l-am scris în perioada 96-97, când s-au publicat cifrele despre numărul mare de femei care au murit în perioada comunistă, încercând să-și provoace avort. M-am întrebat ce-ar fi dacă o tânără în liceu ar fi încercat asta, ar fi fost respinsă de colegi și părinți, dar ar fi reușit să fugă din țară. Apoi m-am mai întrebat cum ar fi găsit ea România după 20 de ani de absență. Romanul a fost publicat abia în 2008. Mi-am dat seama cât de important e să scriu și am înțeles că voi face asta mereu.

Antoneta Galeș are preocupări în mai multe domenii, în care cumva conceptul fericirii este numitorul comun. Tony Mott semnează romane ce ne prezintă crime. Un drum de la o extremă la alta. Cum le armonizați?

M-am referit anterior la faptul că sunt curioasă cum funcționează mintea noastră, aceasta este sursa din care acționez. Am fost și sunt preocupată de starea noastră de bine, de fericire, dar cu condiția să înțelegem că înseamnă mulțumire față de trecut, satisfacție cu privire la prezent și speranță cu privire la viitor. Fericirea e diferită de emoția de bucurie sau de euforie, e mai mult împăcare, relații cu ceilalți și împlinire. Viața vine și cu provocări sau cu încercări, ar fi absurd să pretindem că e doar lapte și miere.

Cred că e important să știm că există tristețe, e important să cunoaștem situații complicate ale altora. Cândva, poveștile erau o sursă de cunoaștere despre lume și un sistem de pregătire pentru copii, atât din punct de vedere emoțional, dar și informațional, să afle din povești că există și rău în lume și să se bucure mai mult atunci când e bine. E valabil și pentru adulți.

INTERVIU | Antoneta Galeș: „Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții”

Seria polițistă are ca personaje principale femei. A fost o alegere asumată, presupun, dar de ce? Mai ales într-o lume dominată nu doar de scriitori, ci și de personaje masculine.

Am vrut să aduc în lumina reflectoarelor personaje puternice, care reușesc, cu toate că lumea le cam pune bețe în roate. Am vrut să arăt și că le e greu. Dacă e să ne referim la Gigi Alexa, personajul principal din seria cu același nume, medic legist și colaboratoare a poliției din Brașov, ea nu e un model în sine, dar multe din acțiunile ei ar putea inspira: valorile ei, modul în care ia poziție pentru a se apăra sau cum susține alte femei.

Tot în acest registru: ați simțit vreodată prejudecăți în acest sens?

Dacă tot am menționat-o pe Gigi, voi vorbi despre ea. Pe când avea doar 12 ani, mama ei s-a sinucis. Este unul dintre motivele pentru care ea alege specializarea în medicină legală, acela de a oferi o explicație familiilor celor dispăruți cu privire la motive sau responsabili. Informația vine cu liniște. Gigi  a căutat mereu să afle ce și cum anume s-a întâmplat când a murit mama ei, dar a aflat foarte târziu, abia în cel de al treilea roman al seriei.

„Toamna se numără cadavrele” e cel de-al doilea volum și a fost tradus în Marea Britanie, cu titlul Deadly Autumn Harvest. La suprafață, Gigi e aceeași și la noi, și în Anglia: complicată, savuroasă, colorată, o femeie care face alegeri romantice dezastruoase. Doar că apare o diferență fundamentală: dacă în Anglia e curajoasă, liberă și deschisă, în România e percepută de unii cititori ca fiind obraznică, autoritară și  nepoliticoasă. Cred că am răspuns cu privire la prejudecăți.

Dacă este să vorbim despre personajele create de dumneavoastră, care vă inspiră cel mai mult? Cu care ați vrea să vă sfătuiți, de exemplu, într-o situație dificilă, cu care ați ieși la o cafea?

În „Doi”, publicat la editura Tritonic, în 2012, apare un personaj interesant, un fost polițist, care are o agenție privată de detectivi particulari. Mi-ar plăcea să stăm de vorbă despre subiecte interesante.

2023, privit din exterior, a fost unul bun pentru Antoneta Galeș/ Tony Mott. Au existat perioade în care ați fi vrut să renunțați la tot, să puneți stop, să o luați de la capăt? Deși de la un alt capăt pare că ați luat-o de mai multe ori, dar strict în activitatea de scriitor au existat astfel de momente? Ce v-a determinat să mergeți mai departe? Care a fost visul? Ce v-a sprijinit visul?

În ultimii ani, am reușit să public în fiecare an câte un roman. Mi-ar plăcea să pot menține acest ritm în continuare. Mă bucură modul în care sunt primite romanele mele. Și dacă ar fi să zic ce mi-aș dori, cred că aș vrea ca discuțiile cu privire la ecranizarea romanelor mele să se concretizeze și să vedem un film sau un serial având-o pe Gigi Alexa personaj principal.

INTERVIU | Antoneta Galeș: „Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții”

Tot în 2023, Antoneta Galeș a fost și în America Express. Cum v-a îmbogățit această experiență la capătul Pământului?

A fost o șansă extraordinară să pot cunoaște oameni la ei acasă, oameni cu care să pot vorbi și să le aflu poveștile. Este motivul principal pentru care am acceptat provocarea de a participa la competiție. M-am bucurat să descopăr oameni minunați, cu o poziționare față de viață mult mai sănătoasă decât a noastră. Ei reușesc să aibă mai mult umor, recunoștință și smerenie în legătură cu viața.

INTERVIU | Antoneta Galeș: „Povestea este ceea ce ne leagă unii de alții”

În final, care sunt planurile dumneavoastră pe termen scurt, mediu, lung? Dar ale lui Tony Mott? Dar ale cărților? (Eu cred că și ele au o viață a lor)

M-am apucat deja să scriu continuarea la „Anotimpul mireselor”, iar locul în care se va desfășura acțiunea este America de Sud. Dorința mea e ca romanul să apară în primăvară.

Pentru că e foarte importantă pentru mine contribuția la o viață mai bună a celor din jurul meu, în special prin educarea modului de gândire și a poziționării lor cu sine și cu viața lor, avem un proiect special, Ada și cu mine, un masterclass de fericire. Este un curs video, sunt zece module despre cele mai importante acțiuni pe care le putem face pentru a ne simți mai bine cu noi și cu viața noastră. Masterclassul va fi lansat în ianuarie.

» Interviu de Adina Chirvasă | Brașov

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută