Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 23/12/2023
Clin D'oeil Festival Artă & Cultură / Performing arts

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună” Share CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
SÁRA ARNSTEIN


SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”

Prezentat în această toamnă în cadrul Festivalului Internațional de Teatru Tânăr X-FEST, organizat de Teatrul Excelsior din Bucureşti, This is not a love song, spectacolul companiei pragheze Ufftenživot, s-a relevat ca o explozie de muzică, improvizație și umor despre modul în care industria muzicală Pop ne influențează viețile.

SÁRA ARNSTEIN, regizoarea spectacolului, co-fondatoare a colectivului ceh activ pe scena Indie din 2013, este binecunoscută la nivel european pentru proiectele sale originale şi inovative, care combină teatrul, poezia şi performance-ul, precum What’s Happening, GoG, Keep Calm sau recentul Wonderland/Rabbit Hole, reprezentat ca work in progress la Studio Alta din Praga, la finele lunii octombrie.

Cu un background universitar în filosofie şi actorie, artista pluridisciplinară este deopotrivă apreciată ca performer în proiecte imersive jucate în muzee, studiouri de dans sau teatre, ilustratoare de carte, actriţă în seriale sau filme şi iniţiatoare de demersuri arty ancorate in Pop culture, precum cele create cu grupul Ufftenživot.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
SÁRA ARNSTEIN  Foto: Eliška Slováková

Sára, aţi sărbătorit anul acesta un deceniu de existenţă a grupului Ufftenživot. Spune-mi câte ceva despre contextul înființării sale şi despre cum e să supraviețuiești ca artist independent.

Într-adevăr, 2013 a fost anul în care am realizat primul performance împreună şi totul a început atunci, cumva, dar eram încă studenţi, așa că a mai fost nevoie de încă doi ani pentru a înființa compania cu adevărat, cu toate atributele sale.

Atunci când am făcut-o aşa cum trebuie, în 2015, a fost imediat după absolvirea școlii, după ce ne-am luat diploma, şi eram plini de entuziasm și de creativitate… nu voiam să facem decât asta, era singurul lucru care avea sens pentru noi.

Foarte repede însă, încă de pe-atunci, am ajuns să trecem prin mai multe faze în care ne-am confruntat ca performeri pe scena independentă cu probleme financiare și cu restul aspectelor ce ţin de viața de adult.

Au fost deci cu adevărat etape diferite în existenţa noastră, dar am rămas totuși pe poziţie, indiferent de situația finanțărilor sau de alte obstacole, şi continuă să reprezinte platforma noastră principală pentru a ne exprima practicile şi procesele creative.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
SÁRA ARNSTEIN   Foto: studiohrdinu.cz

Pentru asta, puteai să alegi să faci parte din colective deja existente sau să acționezi în nume propriu, nu era nevoie să înființezi un nou grup. Ce te-a motivat?

Eram la școală, studiam teatrul alternativ și teatrul de păpuși la DAMU, Facultatea de Teatru a Academiei de Performing Arts din Praga, iar acolo am fost instruiți să devenim autori și să ne producem propriile lucrări. În mare măsură, asta s-a datorat îndrumătoarei echipei noastre, Petra Tejnorová, regizoare din Praga care lucrează mult cu procese creative devised și combinaţii multidisciplinare, așa că am fost încurajați să gândim procesul teatral din propriile noastre perspective și cum să implicăm gândurile și temele proprii autorului în acest proces.

Asta a mişcat ceva în noi, în mine și în Jiří [Jirka Šimek], cei doi membri co-fondatori ai acestui grup, Ufftenživot. Eram foarte entuziasmați de faptul că putem face asta singuri, putem crea cu adevărat, putem face improvizații, iar improvizațiile ne pot conduce spre crearea întregului spectacol de teatru.

Am folosit și proiecții video și păpuși, totul… acest spațiu deschis ne-a dat multă inspirație și nu ne-a fost teamă de el. Eram super motivați să mergem înspre acea zonă.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
“Loneliness & Stuff”, Ufftenživot  Foto: altart.cz

Încerc să înțeleg evoluția voastră din perspectiva spectacolelor. La Loneliness and stuff, din 2016, vă întrebaţi: “Este posibil să creezi o experiență care să-ţi schimbe perspectiva asupra realității? Cineva care ar accepta să treacă prin această experiență poate părăsi teatrul transformat.”. S-a nuanţat înțelesul cuvântului “experiență” în ceea ce vă priveşte odată cu trecerea timpului?

Ei bine, acest lucru a fost interesant și important pentru mine încă de la început, pentru că acest teatru devised, ca și teatrul de autor, ne-a îndemnat să reflectăm foarte mult inclusiv la relația cu publicul, cu audiența și cu noi înșine ca performeri.

Nu pentru a impune echipa sau o anume formă scenică, ci mai degrabă pentru a o crea pe aceasta împreună cu publicul, pentru a propune o echipă în dialog, astfel încât dialogul să fie cu adevărat deschis oamenilor.

Întrebarea pe care ne-am pus-o se referea la posibilitatea de a implica realmente oamenii chiar în timpul performance-ului ori de a arăta că le oferim spațiu, dar și în sensul de a ne gândi la echipă sau la ceea ce văd membrii ei și, de asemenea, de a înțelege că experiența, pentru oameni, poate fi semnificativ diferită de la o persoană la alta.

Nu există o dramaturgie clară, în sensul că asta înseamnă asta și aia înseamnă aia, ci mai degrabă este vorba despre experiența trăită de spectatori în mod real în baza a ceea ce noi oferim și despre căutarea răspunsurilor împreună cu ei pentru punerea acestora în balanţă.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
“GoG”  Foto: Ufftenživot

Până în faza în care ajungeți să propuneți o experiență, chiar tu spuneai că “procesul începe întotdeauna cu o temă”. Ai creat performance-uri absolut originale, dar şi unele inspirate din ceva existent, cum ar fi GoG, ce pleacă de la cartea lui Giovanni Papini, sau What’s Happening, conceput cu gândul la simbolistica lui Alejandro Jodorowski. Unde sau cum cauți temele pentru performance-uri?

De fiecare dată avem o temă, un topic relativ comun în societate, ceva foarte actual și pe care îl putem sesiza peste tot, dar, în același timp, are rădăcini în problemele noastre personale. Cu alte cuvinte, am dorința de a spune ceva deopotrivă foarte actual și foarte personal… pentru mine, pentru noi, cei care concepem performance-ul.

Cred că această conexiune este foarte importantă în ce ne priveşte, că reprezintă ceva ce putem cu adevărat împărtăși cu oamenii, deoarece oamenii din public sunt implicați în decursul performance-ului în această echipă, ca un viciu social, dacă vrei, iar importanța stă tocmai în faptul că vorbim despre ceva care ne atinge cu adevărat, care nu este impus din exterior, ci este cu realmente un lucru personal pe marginea căruia comunicăm în interiorul grupului.

În acest context, tot timpul avem o carte sau o altă inspirație din exterior care se leagă de acest efort de a comunica ceva personal.

Spun o carte pentru că, uneori, citești ceva și apoi ești cu adevărat îmbibat cu acea lectură, știi că te atinge deoarece tema exista deja în interiorul tău și vrei să vorbești despre ea și să începi procesul creativ despre asta, deoarece vrei să o aprofundezi. De asta, în fiecare proces pe care l-am parcurs, au existat mai multe cărți diferite.

Inclusiv pentru This is not a love song, pe care l-ai văzut la Bucureşti, a fost cartea Love Songs: The Hidden History, a criticului muzical Ted Gioia, care ne-a servit nu atât ca inspirație pentru întregul proces, ci pentru că a fost frumos să avem un alt context, o altă perspectivă în abordarera temei.

Spun asta pentru el a mers în carte din preistorie până în lumea de astăzi prin prisma cântecelor de dragoste, referitor la care s-a întrebat ce aduc oamenilor și despre cum reuşesc să le “vorbească” acestora.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
„This is not a love song”, X-FEST    Foto: Teatrul Excelsior

Prin urmare, vă alegeți o temă. Să luăm ca exemplu Keep Calm, performance inspirat de motto-ul de război adoptat de internet, ‘keep calm and carry on’, despre care ai spus că e rezultatul căutarii unui “ghid universal de utilizare a vieții”. Cum s-a produs materializarea temei, de la alegerea ei până în faza de prezentare publica?

Cazul Keep Calm a fost unul foarte specific în sensul că, la început, a existat într-adevăr o carte la bază, Sapiens: A Brief History of Mankind, de Yuval Noah Harari, pe care presupun că majoritatea cititorilor tăi o cunosc.

Autorul este israelian, istoric și antropolog, cred, iar această carte, într-un fel, ne-a deschis ochii, fiind uimitor pentru noi că vorbește despre om ca intrus în societate și în lumea animală deopotrivă, precum şi despre istoria preluării lor de către acesta.

Sigur, este o temă foarte generală, dar pentru noi a reprezentat un punct de plecare în procesul creativ, particularizând la cum vedem problematica în propria noastră lume și la experiența noastră de a trăi pe această planetă, să zic aşa.

De aici am pornit acest proces, în cadrul căruia am început să improvizăm – în multe scene, inclusiv cu marionete – și să ne rafinăm propriul nostru discurs artistic de autor pe această temă…

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
“Keep Calm”  Foto: Ufftenživot

În Keep Calm, invitați publicul “să împărtășească sentimente care nu le sunt complet străine”. Acest demers e unul riscant. Ce se întâmplă dacă privitorii nu interacţionează în măsura în care voi aţi sperat că se va întâmpla?

Da, desigur, s-a întâmplat de mai multe ori ca publicul să nu comunice așa cum ne așteptam şi, uneori, este realmente dificil să performezi pentru cineva care doar încearcă să urmărească și se dovedeşte rezervat în a intra în dialog cu tine, pentru că aproape toate spectacolele noastre se bazează foarte mult și pe reacții, pe faptul că primim reacții și ne întoarcem la temă din perspectiva acestora.

Deci când asta nu se întâmplă, este mai greu să scoatem în evidenţă subiectul spectacolului aşa cum ne-am propus noi iniţial, dar, cu toate acestea, continuăm și-l ducem până la capăt.

Repet însă, în același timp, este foarte straniu să nu avem acest ecou, pentru că, uneori, în decursul performance-ului, nu știm cum să-l facem să evolueze, întrucât nu putem interpreta semnificaţia tăcerii din partea spectatorilor.

Pentru că, atunci când nu există această reflectare, se poate pierde din energia sau calitatea pe care ar trebui să o aibă actul artistic.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
„This is not a love song”, X-FEST    Foto: Teatrul Excelsior

Absorbiți aceste reacții sau lipsa acestora, iar spectacolul se adaptează în următoarele reprezentații?

Da, cred că aproape toate spectacolele noastre evoluează cu fiecare reprezentație, deoarece se bazează mult pe relația dintre public și interpreți… noi, ca performeri, învățăm de la oameni sau învățăm din situația comună.

Ce înseamnă asta?

Deoarece, prin natura spectacolului, propunem sau impunem ceva, anumite subiecte ori teme, iar publicul diferă de la o reprezentație la alta, experimentăm de fiecare dată o situație diferită şi fiecare performer învață din asta, înglobând experiența în pregătirea următoarei reprezentații.

Ce se poate întâmpla? Cum pot să mă comport altfel, să reacţionez creativ într-un mod diferit, pentru a avea o conversație sau un dialog mai profund cu publicul meu?

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
„This is not a love song”, X-FEST    Foto: Teatrul Excelsior

Curiozitatea mea era legată şi de experienţa din cadrul X-FEST, în sensul că mi-ai scris înainte de spectacol că sunteți curioși cum veți rezona cu publicul din București. Ei bine, care este concluzia voastră?

Pentru mine, sincer, a fost cu adevărat minunat! M-am simțit foarte mult susținută.

Nu aveam niciun fel de așteptări înainte de a juca spectacolul [la Teatrul Excelsior] şi atunci cred că această deschidere ne-a ajutat să ne menţinem doar în expectativă și să aşteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile, mai ales că era de presupus că oamenii nu vor înțelege totul, deoarece destule elemente din This is not a love song sunt specifice doar culturii noastre… de asta spun că am fost surprinși foarte plăcut de felul în care am rezonat cu publicul.

De asemenea, cred că s-a confirmat ce-ţi scriam atunci, că, într-o mare măsură, tema este foarte universală, putând rezona cu orice public european, dar și global, cred eu, întrucât cultura Pop de sorginte americană este omniprezentă şi totul se diseminează mult mai rapid în clipa de faţă datorită tehnologiilor actuale, personalizarea conținutului pe social media sau pe internet făcând ca oamenii să aibă acum bulele lor, cu ceea ce le place și cu ceea ce caută.

Cultura Pop, în ceea ce mă priveşte, provine însă din copilărie, din basme, şi apoi, în adolescenţă, din filme şi dinspre acei idoli pop cu care am crescut la televizor, pe MTV, vine din hainele purtate de ei, în fine, din toate acele lucruri care contribuie la răspândirea viselor acestei culturi.


Pentru că ai menționat tehnologia, dezvolţi acum un nou concept, Wonderland / Rabbit Hole, despre insatisfacţiile pe care ţi le dă relaţia cu smartphone-ul în conectarea cu ceilalţi şi deconectarea de tine însăţi…

Oh, da. L-am prezentat ca work in progress acum cateva săptămâni. Feedback-ul a fost foarte frumos, de data asta procesul fiind un pic diferit pentru mine, pentru că nu repetasem deloc înainte.

Tema este foarte personală deoarece mă ocup cu adevărat de starea asta de a fi cu tot timpul pe telefon, de dimineața până seara, iar în performance insist destul de mult pe gesturile fizice de a-l atinge sau a-l privi.

Este un spectacol de teatru fizic combinat cu cuvinte, întrucât am şi niște monologuri despre acel telefon… e vorba de însingurarea pe care o simţi fiind doar tu şi telefonul, dar, în același timp, despre senzaţia de a nu fi singură, fiindcă sunt permanent plină de informațiile cu care acesta mă alimentează.

Cum să spun? Mă refer, cred eu, la nevoia de a-mi hrăni tot timpul mintea și corpul, precum și starea emoțională…

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
“Wonderland / Rabbit Hole”, Studio Alta  Foto: altart.cz

După cum spuneai chiar tu, devii “gaura de iepure care se hrăneşte cu tot ce are în jur, dar şi cu propria-i poveste”. Dramatizarea lui Rabbit Hole e semnată de Lucia Kašiarová. Pentru spectacolul ei, Multividual, tu erai autoarea dramaturgiei, deci rolurile s-au inversat. Lucia remarca atunci că, în ziua de azi, “tot ceea ce numim ‘conectare’ este, de fapt o deconectare.”. Păreţi un tandem cam pesimist…

Cred că acesta e mai mult un citat a Luciei legat strict de tema Multividual, deoarece se ocupa cu ideea de individualitate şi menţinerea acestei stări ca parte a întregului lumii.

Eram preocupate acolo de faptul că, într-un fel, nu existăm cu adevărat… da, în sensul ăsta, poţi zice că e un subiect sumbru prin întrebările pe care le punea. Cum simțim acest ego care există, dar, în același timp, dispare? Și ce înseamnă să nu existe, să nu fie acest ego individualizat tot timpul?

Altfel, Lucia Kašiarová este o persoană foarte importantă pentru noi, deoarece este co-fondatoare şi director artistic al Studio Alta, studioul unde, de fapt, am avut primele noastre spectacole ca Ufftenživot și care a rămas un reper stabil pentru grupul nostru, deoarece este un loc foarte potrivit pentru a face dans şi teatru independent aici, la Praga.

Colaborarea noastră de-acum reprezintă deci vârful relației noastre, pentru că lucrăm creativ împreună foarte bine.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
„This is not a love song”, X-FEST    Foto: Teatrul Excelsior

Ai amintit de teatrul fizic din Rabbit Hole şi de păpuşile din Keep Calm. În This is not a love song avem muzică live, iar în GoG folosiți body painting-ul pentru arta video. În ce fază a procesului de creație definiţi vocabularul şi mijloacele de expresie pe care le folosiți în spectacol?

Totul se desfăşoară mereu foarte organic.

Deși folosim în principiu instrumente similare în fiecare spectacol, datorită faptului că eu cred că elementele principale sunt cuvântul și mișcarea combinate împreună, căutăm în permanenţă un echilibru între acestea, adică între ce trebuie spus și ce poate să fie arătat… aceasta este, cred eu, baza.

Dincolo de asta, fiecare temă necesită optici și atitudini diferite între ceea ce îmi doresc eu să exprim și ceea ce trebuie cu adevărat să fie exprimat.

Cred că, în ce mă priveşte, declinarea temei reflectă asta întotdeauna.

De exemplu, în Rabbit Hole, pe care-l fac acum, pentru mine este foarte important – și aşa a fost de la începutul procesului de repetiții – să arăt cu adevărat această singurătate… persoana care este cu adevărat singură cu telefonul ei în acea încăpere mare arată absurditatea a cum ne comportăm, cum ne simțim când suntem singuri, dar, în același timp, nu suntem singuri.

Deci, de fiecare dată, caut echilibrul în folosirea instrumentelor potrivite pentru a nu face un spectacol doar ca să arăt ceva, ci pentru a-i conștientiza pe ceilalţi de un anumit lucru, şi, drept urmare, instrumentele sunt secundare, în planul întâi fiind tema și situația. Abia apoi instrumentele sunt incluse în proces.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
“What’s Happening”  Foto: Ufftenživot

De ce dai însă atât de mult credit corpului și modurilor de exprimare non-teatrale? Referitor la conceptul tău What’s Happening, performance-ul Ufftenživot din 2019, ați ridicat în context eco, de exemplu, o întrebare interesant formulată: “Ce au în comun cultul corpului, încălzirea globală, ştiinţa, albinele şi dansul?”…

Ei bine, corpul este o proprietate pe care toți o deținem.

Deși folosim limba și comunicăm prin cuvinte unul cu celălalt, există un volum semnificativ de gesturi și expresii ale comunicării nonverbale și ale comportamentului emoțional, pe care cred că toți putem să le înțelegem chiar fără a face apel la cuvinte, iar acest lucru ne oferă o sensibilitate diferită ca natură în perceperea lucrurilor, a unor informații fizice care fiecare dintre noi le primim… pot să fiu conectată și pe un alt nivel decât numai pe cel al cuvântului, al limbajului convenţional, sau pe nivelul informațional.

Cred că acest lucru este legat și de experiența despre care am vorbit mai devreme, aceea de a proiecta ca performer materialul fizic – pe mine însămi – către oameni, astfel încât aceştia să îl poată recepta, această proiecţie făcând parte din dialogul cu publicul pe care ni-l dorim a exista în spectacolele noastre.

Mi se întâmplă și mie atunci când asist la o piesă de dans sau la una de teatru fizic, să îmi dau seama că, într-un fel, aceasta poate realmente să-mi comunice lucruri la un nivel mai profund decât atunci când ascult doar informații sau gânduri transmise prin cuvinte.


O asemenea piesă este şi Fatamorgana, ce va avea premiera în ianuarie 2024, la Studio Hrdinů. E unul dintre puținele cazuri în care nu ești şi autor, ci doar performer. Ce te-a atras la acest spectacol de dans contemporan… romantic?

Ei bine, am fost invitată să particip la acest proiect şi am acceptat pentru că, mai înainte, văzusem o piesă semnată de Paweł Sakowicz, care este coregraful spectacolului Fatamorgana, și mi-a plăcut abordarea lui, în ce priveşte nu numai dansul, ci şi întreaga producţie scenică.

Iubesc realmente teatrul fizic și îmi place dansul, așa ca pentru mine este o modalitate grozavă de a trăi o experiență completă de actor în astfel de proiecte… este felul meu de a face lucrurile, așa că am fost bucuroasă să mă implic.

La început, nu știam cu adevărat cum va arăta spectacolul, acesta definindu-se pe parcurs, în proces, în timpul căruia cu toţii am cercetat, mai mult sau mai puțin, și am improvizat, dar, până la urmă, cel puţin pentru mine, a fost o experiență frumoasă tocmai pentru că îmi place atât de mult să experimentez și să improvizez.

Nu s-a întâmplat ca Paweł să vină și să ne impună ce dorea să facem, nu, am explorat împreună. A fost un proces extrem de plăcut.

CLIN D’OEIL | SÁRA ARNSTEIN: “Mă folosesc în principal de cuvânt și de mișcare, combinate împreună”
SÁRA ARNSTEIN în “Fatamorgana”, Studio Hrdinů   Foto: studiohrdinu.cz

Suntem aproape de a încheia anul 2023. Dacă priveşti înapoi, care sunt principalele diferențe dintre Sára Arnstein, cea de acum, și cea de acum 10 ani, de la începuturile Ufftenživot?

Ei bine, sunt mamă a doi copii mici, deci cred că acesta e acum cel mai important lucru pentru mine, dar dacă te referi la abordarea artistică, în acest sens cred că sunt, cumva, mai experimentată, iar asta îmi aduce uneori o viziune pesimistă asupra lucrurilor… dar, în realitate, este mai degrabă una despre conștientizarea lucrurilor.

Cred că entuziasmul mi s-a mai temperat puțin și există mai multă conștientizare în ceea ce privește modul de realizare a lucrurilor, iar asta atrage după sine mai mult profesionalism în activitatea mea, ceea ce e foarte bine.

Interviu de IOAN BIG

 Foto header: Teatrul EXCELSIOR

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută