Interviu cu DANIEL DRĂGHICI, antrenor de Jiu-Jitsu:
„Prin sport, în special prin Jiu-Jitsu, simt că mă pot exprima într-un mod autentic”
Daniel Drăghici are 35 de ani și ne spune că jocurile din copilărie l-au pregătit pentru a fi sportiv toată viața.
A practicat atletismul de performanță până la 17 ani, iar în urmă cu 7 ani a început să practice serios Jiu-Jitsu Brazilian și a participat la foarte multe competiții, câștigând mai multe titluri naționale și internaționale.
Încă din anii liceului a intrat în lumea antreprenoriatului și a dezvoltat mai multe business-uri în diferite domenii.
În momentul de față se ocupă de Grădina Floreasca și The Fresh, iar din octombrie 2023 a deschis Kaya Holistic, un centru care se adresează tuturor pasionaților de sport, unde este și antrenor de Jiu Jitsu sub echipa Atos Jiu Jitsu România.
La Kaya Holistic poți practica yoga, qi gong, pilates, balet, dans, Jiu Jitsu, MMA, wrestling.
De asemenea acest centru este gândit pentru întreaga ființă (minte, corp, suflet, spirit) și pune la dispoziție terapii complementare (iridologie, cranio-sacrala, art therapy, masaj, nutritie si multe altele), sală de fitness, spații pentru evenimente private și publice, cafenea și minibistro, saltele pentru arte marțiale.
De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte job-uri ai trecut până să ajungi antrenor de Jiu-Jitsu?
Am fost fascinat de Jiu-Jitsu din prima clipă în care am interacționat cu acest sport.
Veneam după mai mulți de pauză de la sport de performanță și simțeam că misiunea mea nu s-a încheiat. Am practicat atletismul timp de 10 ani și m-am despărțit de el brusc și într-un mod dureros pentru mine.
Prin sport, în special prin Jiu-Jitsu, simt că mă pot exprima (și pot oferi și altor oameni ocazia de a o face) într-un mod autentic.
Care este tipul de antrenament de întreținere pe care-l preferi și de ce?
Pentru mine, cel mai bun tip de antrenament de întreținere este somnul adânc și liniștitor.
Pe locul doi ar fi mersul și înotul, mai ales în natură. Acestea sunt baza solidă a multor antrenamente, de orice fel, pentru a putea face performanță și a fi conectat real la corpul și mintea mea.
Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul de antrenor de Jiu-Jitsu.
Răsplata de a fi antrenor de Jiu-Jitsu este atât de mare, încât nu știi cum să faci să fii mai mult pe saltea. Se dezvoltă legături atât de puternice, încât simt că fac parte dintr-o familie mare, frumoasă și armonioasă.
Care este cea mai importantă calitate pe care un antrenor de Jiu-Jitsu trebuie să o aibă?
Capacitatea de conectare la nevoile studenților și colegilor, combinată cu entuziasmul și căldura sa.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?
Faptul că le consideră opționale.
Cred cu tărie că întreaga noastră ființă trebuie tratată cu dragoste și respect și că este necesar să ne onorăm în egală măsură mintea, trupul, sufletul și spiritul.
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?
Bucuria de a mă conecta cu oamenii, de a-i vedea fericiți și schimbați, de a simți că iau parte la crearea unei comunități unite și frumoase.
Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă antrenor de Jiu-Jitsu?
Să o facă cu pasiune și răbdare, pentru că altfel nu va funcționa.
Te antrenezi și în aer liber? Ne poți spune câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?
Nu aș putea spune că mă antrenez în aer liber, ci că mă joc în aer liber.
Pentru că iubesc atât de mult aceasta artă blândă și suavă, încât încep să mă lupt cu prietenii prin tot felul de locuri (în general când prindem un sol mai moale): parcuri, plaje, muzee, piscine, bălți și altele.
Ultima amintire din Dublin, de la Trinity College, când ne-am descălțat și luptat pe iarbă (oricum nu mai erau bilete disponibile). Erau mai mulți copii, între 6 și 17 ani. Evident, eu eram cel mai mare. A fost distractiv, mai ales că ne-am umplut de noroi.
Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?
Cred că este foarte important ca oamenii să conștientizeze cât de benefic este să faci mișcare și să prețuiască acest lucru.
Sunt atâtea moduri în care putem să facem sport, singuri sau împreună. Știu că este cel mai greu să începi, am simțit-o și eu, de multe ori.
O problema mare este trecerea dintr-o extremă în cealaltă, când vine vorba despre sport. Am observat-o și în cazul mâncatului sănătos și al practicilor spirituale.
Important este să căutăm echilibrul; și să ne abatem de la reguli, tocmai pentru a fi în echilibru, pentru că acesta nu presupune să avem la ore fixe aceleași practici și ritualuri.
Minții și corpului le place să se joace, le place noul, le place să experimentăm. Cred că și excesele sunt bune, din când în când, deoarece îi dăm corpului mai mult de lucru și nu merge pe aceeași cale cunoscută.
Un exemplu bun ar fi legat de temperatura mediului înconjurător și cât de important este să ne expunem la frig sau să facem saună.
Șocurile sunt foarte bune, pe termen scurt. De aceea, recomand sport constant, întrerupt de perioade de relaxare și de perioade cu sport intens. Pentru a ajunge la echilibru.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | FitBucurești
