Există o tendință a exagerării în rândul adolescenților. Ați observat-o? Vor să fie mai rapid adulți. Totul este mai mult, mai țipător, mai extravagant și deseori cu tendință de vulgar.
Părinții, școala, societatea contribuie la creșterea unei generații de tineri care fizic, țipă, dar emoțional se sting în ei. E o generație cu mentalitate de victimă, obosită mult prea devreme, extrem de sensibilă, depresivă în prea multe cazuri.
De unde cred eu, ca mamă, că pleacă asta? Din tendința noastră, a părinților, de a-i proteja excesiv și din lipsa timpului de calitate pe care li-l acordăm, de fapt! Din neascultare, mai exact! Nu îi ascultăm, nu le auzim adevăratele nevoi!
Îi cocoloșim excesiv, fără să le dăm de fapt cele două mari lucruri de care au nevoie pentru o dezvoltare sănătoasă: dragoste și limite! Da, au nevoie de dragoste nelimitată și de limite în acțiuni! Independența e greșit înțeleasă de cele mai multe ori și confundată cu o libertate care pe moment ne avantajează și generează nouă timp liber dar furnizează lor acces prea facil la activități care îi transformă în viitori adulți handicapați emoțional.
Tiktok, instagram, snapchat- 3 aplicații la care au acces de la 12-13 ani. Aplicații care le știrbesc din copilărie, inteligență, nevoia de a evolua și a se dezvolta step by step.
Aplicații care le stimulează apetitul de a se încadra în tot felul de trenduri extrem de nocive!
Aplicații care le induc ideea că urcatul pe scări nu mai e “la modă” și poți lua direct liftul mereu, în tot ce vrei să faci! Deci ideea aceea cu importanța unei fundații sănătoase la casă, principul cu care noi am fost crescuți, se anulează!
Și nici nu poți să-i judeci când în toată presa din lume se promovează și cataloghează ca fiind “vedete”, oameni care dau din fund pe o melodie celebră și cam atât…
Și atunci de ce au ei nevoie? De noi! De părinți pregătiți să le fie alături, să îi asculte, să îi iubească, să le dea încredere, să îi protejeze când e cazul, să le dea libertate dar în același timp să le impună limite! Oh, e un subiect atât de vast și sper măcar că v-am pus pe gânduri…
