Doménikos Theotokópoulos, cunoscut drept El Greco în lumea artei, a fost un pictor și sculptor grec din timpul Renașterii spaniole.
Stilul său expresionist a fost privit frecvent cu neînțelegere de către colegii săi, iar criticile sale deschise la adresa altor artiști au provocat tensiuni.
El Greco este considerat în prezent o influență timpurie a expresionismului și cubismului.
În spațiile de la Piano Nobile din Palazzo Reale din Milano, până pe 11 februarie 2024, este accesibil publicului un proiect expozițional amplu și fără precedent dedicat marelui El Greco.
Pentru prima dată în capitala lombardă, peste 40 de lucrări ale artistului sunt expuse, punând bazele unei cercetări istorico-critice profunde și inovatoare.
Expoziția este împărțită în cinci secțiuni, prima pornind de la datele biografice pentru a propune o nouă privire asupra operei lui El Greco.
Intitulată O răscruce de drumuri, se referă la începuturile pictorului în producția de icoane cretane și la ucenicia sa la Veneția și la Roma.
Cea de-a doua etapă, Dialoguri cu Italia, expune o serie de lucrări realizate sub influența directă a pictorilor italieni, pe care îi admira pentru utilizarea culorii și a luminii, cum era cazul lui Tițian și Bassano, sau pentru măiestria lor în ceea ce privește figura, în cazul lui Michelangelo.
Cea de-a treia secțiune, Pictura Sfințeniei, explorează faza timpurie a activității lui El Greco la Toledo ca pictor de scene religioase.
Expoziția continuă cu Again the Icon și ilustrează modul în care artistul revine, în ultima fază a existenței sale, la sistemul compozițional al icoanelor din Creta natală, dezvoltând o producție caracterizată de o abordare directă, frontală, fără ca nimic să distragă atenția de la credință. Sunt lucrări de introspecție profundă, în care potențialul expresiv al gesturilor este cercetat în detaliu.
Expoziția se încheie cu o secțiune în care este adus un omagiu singurei opere mitologice create de El Greco, Laocoon (1610 și 1614), o capodoperă târzie și strălucitoare, plină de mesaje care și astăzi rămân neinterpretate.
Marile muzee au împrumutat capodopere pentru realizarea acestei expoziții, printre care celebrele Sfântul Martin și Cerșetorul de la National Gallery din Washington, Portretul lui Jeronimo De Cevallos sau Sfântul Ioan și Sfântul Francisc de la Galeriile Uffizi.
Expoziția se mândrește, de asemenea, cu prezența unor lucrări extraordinare din instituții ecleziastice care vin pentru prima dată în Italia, cum ar fi Martiriul Sfântului Sebastian din Catedrala din Palencia sau Expulzarea negustorilor din Templu din Biserica San Ginés din Madrid.
Text de Teodora Bratu | Art Expo
