În lumea digitală în care îmi desfășor existența profesională, localizarea e o adaptare a textului de marketing la diferite piețe locale, pentru a face produsul să fie cumva mai în ton cu experiența de viață a consumatorului. E o modelare a realității prin limbaj, în special prin limbajul idiomatic. Dar, în esență, e despre locuri.
În lumea fizică în care îmi desfășor existența cotidiană, îmi dau seama că, din perspectiva locurilor pe care le frecventez în Sibiu, lucrurile stau diferit față de cum trăiam acum 5-6 ani. E drept, aveam un alt job, care solicita deplasarea în centrul orașului. Dar faptul că acum merg în centru doar o dată la câteva luni nu ține doar de locul de muncă, ci și de accesibilitate și de facilitățile pe care le am în zona în care locuiesc.
Am locuit în Sibiu aproape toată viața, cu o scurtă excepție, în anii studenției. Niciodată nu am considerat că e un oraș mare, dimpotrivă. Dar, în ultimii ani, pe măsură ce suprafața Sibiului se extinde tot mai mult, iar populația revine la un nivel similar cu al anilor ’90, constat că are loc un fenomen pe care l-am observat, până acum, doar în orașe mult mai mari: un fel de localizare în funcție de zone sau cartiere.
Localizarea pe cartiere din Sibiu înseamnă că nu mai ai nevoie să te deplasezi foarte mult nici pentru cumpărături, nici pentru ieșitul în oraș. Cafenele sunt la tot pasul, iar oferta e mai mult decât generoasă (inclusiv pentru persoane cu intoleranțe alimentare). Localuri pentru brunch, la fel. Iar, în ceea ce privește cumpărăturile, am constatat că am acces la produse de mai bună calitate dacă selectez câteva mici magazine din zona în care locuiesc și evit hypermarketurile. Orașul s-a dezvoltat și s-a schimbat, e clar. Cred că e un lucru bun, pentru că asta înseamnă mai multă accesibilitate.
