Pentru că se apropie 1 Decembrie, când sărbătorim Ziua Națională a României, nu putem să nu ne întrebăm ce semnificații mai are această dată în zilele noastre, dincolo de importanța ei istorică. Pentru unii, 1 Decembrie este un prilej de bucurie pentru că vine cu o minivacanță, pentru alții e o zi în care simt, mănâncă și sărbătoresc românește. Parada militară nu lipsește de pe lista atracțiilor zilei. Ce spun toate acestea despre noi, românii, aflăm în cele ce urmează.
Până să vorbim despre minivacanță, fasole cu ciolan, spectacole folclorice și parade militare, trebuie să știm ce sărbătorim pe 1 Decembrie. Pe scurt, acum 105 ani, pe 1 decembrie 1918 a avut loc Marea Unire, ca finalitate a unui proces istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în cuprinsul aceluiași stat național, România. După ce la data de 27 martie, respectiv 28 noiembrie 1918, organele reprezentative ale Basarabiei şi Bucovinei au votat unirea, pe 1 decembrie, Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România. În 1990, prin Legea nr. 10 din 31 iulie, ziua de 1 Decembrie a fost proclamată ca Ziua Națională a României.
În fiecare an, ziua de 1 Decembrie e sărbătorită cu mare fast la Sibiu. Programul include ceremonia militară de depunere a coroanelor și a jerbelor de flori, parada militară din centrul orașului, intonarea imnului, expoziții documentare, spectacolul folcloric ”Noi suntem români”, activități culturale la Muzeul ASTRA și Biblioteca Județeană ASTRA, concert simfonic de Ziua Națională a României la Filarmonica sibiană, dar și petreceri tematice în majoritatea localurilor din oraș și din împrejurimi. Privind diversitatea evenimentelor organizate cu ocazia Zilei Naționale am putea spune că există câte ceva pentru fiecare. România, ca spațiu, ne unește, dar a fi român și a simți românește semnifică ceva diferit în mintea și sufletul fiecăruia. Bineînțeles, există și oameni care nu văd altceva decât ipocrizie în manifestările de 1 Decembrie. Și nu doar pentru că patriotismul e precum acei fluturi care trăiesc doar o zi pe pământ, o zi cu bucurie, ci și pentru toate evenimentele tragice de zi cu zi care arată adevărata față a României și românilor 24 din 24 de ore. Este de ajuns să-i privești și să-i asculți pe oamenii care se pun la coadă pentru o porție gratuită de fasole cu ciolan – preparat care a ajuns să fie o tradiție pe 1 Decembrie – ca să înțelegi că românii sunt departe de a fi bine și fericiți.
De mai bine de 10 ani, de când ziua de Sfântul Andrei a devenit zi liberă legală, pentru mulți români 1 Decembrie e și despre minivacanță. Așa se face că pe 1 decembrie, unii fug de ceremonii, de concerte folclorice, de Sibiu și chiar de România. Și nu pentru că nu și-ar iubi țara, ci pentru că zilele de 30 noiembrie și 1 decembrie sunt zile libere. Astfel, românii, mai ales bugetarii, au parte de o minivacanță, care în acest an va dura patru zile, la finalul toamnei și începutul iernii, din 30 noiembrie până în 3 decembrie. Minivacanța poate lua forma unei drumeții montane în frumoasele împrejurimi ale Sibiului, unei întoarceri acasă la părinți, unei vacanțe alături de familie sau prieteni, unor zile liniștite petrecute acasă. Sigur, sunt și români care lucrează în sectorul privat și care de 1 decembrie merg la serviciu ca în fiecare altă zi. Țara nu se poate opri în loc nici măcar de ziua ei.
O altă față a modului în care se sărbătorește 1 Decembrie cuprinde defilări de mașinării și unelte de ucis în masă. O abordare nefirească în contextul global prezent, în care avem conflicte precum cel ruso-ucrainean sau israeliano-palestinian, cu victime și tragedii reale. Una dintre cele mai stranii imagini pe care le oferă Ziua Națională a României este aceea a mulțimilor de copii pozându-se cu tancuri sau cu soldați înarmați. Sunt imagini greu de digerat, mai ales acum când înțelegem cât de fragile sunt drepturile și viețile oamenilor în fața războaielor. Armele nu pot transmite decât semnale de violență, un mesaj periculos pentru cei aflați la vârste fragede, mai ales dacă el se continuă cu violența în familie, la școală sau pe ecrane. Ori violența, sub nicio formă, n-ar trebui ”normalizată”. În acest context, poate e momentul să definim mai clar ce semnificații mai are 1 Decembrie în zilele noastre, ce trebuie să păstrăm, la ce trebuie să renunțăm, și cum să modificăm astfel încât să fie o sărbătoare în ton cu vremurile pe care le trăim și care să ne reprezinte pe cât mai mulți.
TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN
