Distopiile secolului XXI
În anul 2008, inspirată atât de mituri antice, cât și de fenomene observate în timpul Războiului din Irak (cum ar fi desensibilizarea publicului față de actele de violență în masă, în contextul informațiilor oferite de mass-media), scriitoarea americană Suzanne Collins a publicat primul volum din seria The Hunger Games, devenită una dintre cele mai populare distopii din ultimii ani.
Prin criticarea sistemelor care permit elitelor corupte să se îmbogățească prin exploatarea celor mai puțin privilegiați din punct de vedere social sau monetar, universul Panemului, care revine anul acesta, începând cu 17 noiembrie, în producția The Ballad of Songbirds & Snakes, pentru a spune povestea primelor Jocuri, a captivat imaginația fanilor, amintind cum, în Pop culture, societățile distopice create după anul 2000 au devenit instrumente puternice în analizarea problemelor cu care se confruntă lumea contemporană.
Când ne gândim la cele mai folosite teme, pentru început, automatizarea și inteligența artificială sunt adesea prezentate ca forțe ce pot duce la dezastre.
Unul dintre cele mai populare exemple, care explorează consecințele pierderii identității umane în fața tehnologiei, este The Matrix. În această lume, oamenii sunt păcăliți să trăiască într-o simulare computerizată (filtrată prin lumina verde, care domină cromatica), în timp ce mașinăriile au cucerit și acaparat lumea reală.
Ei sunt monitorizați și controlați în permanență, neavând libertate de mișcare sau control asupra propriilor vieți, Neo luptând împotriva sistemului pentru a elibera umanitatea din captivitate (mitul eroului, al „Celui Ales”, având un rol cheie în societățile apocaliptice).
Un alt produs cultural devenit extrem de cunoscut odată cu apariția conceptului de Metaverse (o realitate virtuală care există în paralel cu lumea reală sau se suprapune acesteia) este cartea lui Ernest Cline, Ready Player One, ecranizată în 2018 (în regia lui Steven Spielberg), în care potențialul tehnologic de a schimba modul în care oamenii comunică, lucrează, învață și se distrează în mediul digital este folosit pentru a crea un univers unde existența fizică este aproape abandonată în favoarea celei interconectate, iar fiecare individ devine un jucător într-o simulare numită Oasis.
Putem regăsi motive asemănătoare și în franciza Terminator, unde viețile noastre moderne se transformă într-o luptă continuă pentru supraviețuire, într-o societate complet prăbușită, eroii, Sarah și John Connor, încercând să împiedice un viitor distopic, în care rețeaua Skynet declanșează un război nuclear care distruge majoritatea omenirii, în A.I. Artificial Intelligence, o realitate în care resursele naturale ale Pământului sunt epuizate, iar umanitatea a creat roboți care seamănă izbitor cu oamenii și pot experimenta emoții, filmul abordând și teme etice legate de tratamentul ființelor artificiale, în I, Robot, inspirat de lucrările lui Isaac Asimov, o poveste a unui detectiv care investighează o crimă misterioasă ce are ca suspect principal un robot, în filmele Blade Runner, în care personajele pun la îndoială esența umană, și în toate elementele definitorii universului Black Mirror.
O altă temă întâlnită în multiple distopii aparținând secolului XXI este cea a guvernului totalitar, care exercită control absolut asupra cetățenilor săi, limitându-le libertatea, supraveghindu-i și suprimându-le drepturile prin propagandă și violență.
La un an după apariția primului volum The Hunger Games, scriitorul american James Dashner a lansat seria The Maze Runner, ce are în prim-plan aventurile unui grup de adolescenți care se trezesc într-un labirint uriaș, în continuă schimbare, fără posibilitatea de a evada.
Ei nu își amintesc nimic despre trecut sau cum au ajuns acolo, devenind subiecții unui experiment științific desfășurat de o organizație care încearcă să găsească un antidot pentru o boală virală care s-a răspândit rapid în întreaga lume, ducând la distrugerea societății.
În 2011, Veronica Roth a construit un nou univers totalitar, în care cetățenii sunt împărțiți în cinci facțiuni, fiecare reprezentând o valoare fundamentală a societății: Altruism, Amiciție, Onestitate, Curaj și Educație.
Când împlinesc 16 ani, indivizii trebuie să aleagă o facțiune care devine determinanta identității și locului lor în această lume. Eroina, Tris, este denumită Divergent, o categorie care nu se încadrează într-un singur tipar și care nu poate fi controlată de cei aflați la putere, distrugând astfel ierarhiile existente.
Mai departe, în Equilibrium (2002), emoțiile umane sunt interzise, iar societatea este condusă de un guvern care are misiunea de a reprima și eradica orice manifestare a sentimentelor prin intermediul unui medicament numit Prozium (ce amintește de Soma lui Aldous Huxley), în The Truman Show, omul devine un produs media manipulat de cei care controlează camerele de filmat pentru profit, V for Vendetta urmărește un personaj misterios care inițiază o serie de acțiuni violente simbolice pentru a declanșa o revoluție împotriva regimului totalitar care stăpânește o formă distopică a Regatului Unit, iar în In Time, oamenii sunt modificați genetic pentru a înceta să îmbătrânească la vârsta de 25 de ani, timpul înlocuind banii ca monedă de schimb.
Alături de cele două mari teme, unii autori și regizori s-au orientat asupra consecințelor schimbărilor climatice și asupra unui Pământ distrus de dezastre globale.
Putem începe această categorie cu o animație semnată de Pixar: WALL-E. Plasându-se într-o lume părăsită și contaminată de gunoaie și deșeuri, în care oamenii au plecat în spațiu și au lăsat în urma lor o armată de mașinării pentru curățarea planetei, un mic roboțel face o descoperire care ar putea schimba soarta umanității, oferind o viziune emoționantă asupra responsabilității noastre față de locul în care trăim.
În Mortal Engines, acțiunea se petrece într-un viitor post-apocaliptic în care civilizația s-a prăbușit, iar orașele au devenit mobile, călătorind pe roți uriașe și „mâncând” orașe mai mici pentru a obține resurse.
Apoi, The Road spune povestea unui tată care călătorește alături de fiul său, în căutarea unui loc sigur, în urma unui eveniment cataclismic, în Elysium, oamenii săraci trăiesc pe un Pământ devastat, în timp ce cei bogați locuiesc pe o stație spațială luxoasă, ideea catastrofei globale fiind prezentă și în Snowpiercer-ul lui Joon-ho Bong, pe care îl amintim și pentru Okja, unde avem teme precum relația om-animal și impactul industriei alimentare asupra mediului înconjurător, în timp ce Mad Max: Fury Road este o exprimare a consecințelor încălzirii globale, reflectând aspecte precum deșertul în expansiune, dispariția naturii și lupta acerbă pentru resurse, lumea noastră, de astăzi, fiind Paradisul căutat de personajele din film.
În universul distopic regăsim și pelicule care explorează diferențele de clasă în diverse contexte, cum ar fi The Purge, unde guvernul instituie un eveniment anual în care, timp de 12 ore, toate formele de crimă devin legale, sau universul Gotham City (Batman) și alternative în care pandemii sau entități extraterestre forțează oamenii să lupte pentru supraviețuire, ca World War Z, The Last of Us, The Walking Dead și The 5th Wave.
Chiar dacă noul mileniu ne-a adus progrese științifice, tehnologii avansate și schimbări sociale importante, creatorii universului Pop culture au continuat să se întrebe ce înseamnă această evoluție pentru umanitate, distopiile servind ca o oglindă în care oamenii pot reflecta asupra fricilor lor profunde legate de viitor și pot găsi inspirație pentru a construi, zi de zi, o lume mai bună.
Text de Claudia Aldea | POP-UP STORiEs | Opinii
