ANCA UDANGIU, personal trainer:
„Un antrenor empatic trebuie să învețe să ofere oamenilor atât cât au nevoie, să nu pice în plasa salvatorului”
Anca are 29 de ani, face fitness ca hobby de 5 ani și este antrenor personal de 2 ani.
A urmat cursurile școlii de fitness Scandinavia Fitness School și s-a specializat pe ceea ce în fitness se numește greutăți libere.
Cei interesați o pot căuta pentru antrenamente 1-1 online prin intermediul contului ei de Instagram, dar și la clinica de recuperare musculo-scheletală și performanță sportivă Recondition.
De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte job-uri ai trecut până să ajungi personal trainer?
Se spune că un clișeu are un sâmbure de adevăr. În cazul meu, cu sinceritate și apreciere pentru nouă mea meserie, voi spune că ea m-a ales pe mine, în urmă unui lung și intrigant șir de evenimente.
Sportul m-a ales pe mine, pentru că el m-a ajutat să depășesc anxietate, vinovăție față de propria persoană, tristețe și totul cumulat cu o înverșunare interioară pe care am reușit să o transform, prin mișcare.
Cu ajutorul sportului am luat o energia interioară negativă și i-am oferit un nou sens, care ulterior s-a simțit ca o nevoie mare de a o împărtăși cu ceilalți.
Am ajuns antrenor personal, așadar, dintr-o dorința de a arată oamenilor că se pot instaura rutine sănătoase, dacă există dorință și perseverență. Ulterior am realizat că în personal coaching nu este vorba exclusiv despre selecția de exerciții, ci de starea pe care tu ca antrenor eșți capabil să o transmiți clienților: de bine, de motivație, de acțiune și, de ce nu, uneori de calm și stabilitate.
Până să ajung antrenor personal am lucrat în marketing, tot cu oamenii, dar și cu multe cifre și lucruri finite. În sport, nu există limitări decât mentale, iar pe cele fizice ori le soluționăm, ori le acceptăm și lucrăm cu ele.
Care este tipul de antrenament pe care-l preferi și de ce?
Încă de la început am fost atrasă de antrenamentele de forță, pentru că asta am și căutat ca pansament: forță, putere, explozie care să mă propulseze către ziua de mâine.
În timp, am început să combin antrenamentele de forță cu cele de condiționare a zonei cardio și am experimentat suficient de mult cât să-mi dau seama ce preferințe personale am când vreau să mă mișc. Uneori forță, alteori cardio, alteori echilibru și stabilitate.
În ceea ce privește clienții, eu ofer oamenilor întâi ce au nevoie, apoi ce preferă.
Însă vom păstra întotdeauna bazele fitnessului ca fiind punctul de start de la care progresăm. Sau, cum îmi place mie să spun, „old fitness is the best fitness”, în contextul unei societăți care ne oferă zilnic o varietate exagerată a selecției de exerciții pentru un corp care, totuși, are aceleași nevoi: bun aliniament postural și masă musculară.
Astăzi, din programele de fitness nu ar trebui să lipsească exercițiile posturale înainte de orice fel de încărcare a corpului, pentru că suntem din ce în ce mai stresați, cocoșați și fragili.
Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul de personal trainer.
Jobul de antrenor personal presupune un schimb energetic mare. Oferi energie fizică și mentală, însă în egală măsură trebuie să o protejezi pe cea proprie. Așadar, puțini oameni știu că un antrenor personal bun și real are ritualuri de recapatare a energiei sau de păstrare a rezervelor deja existente.
Un antrenor empatic trebuie să învețe să ofere oamenilor atât cât au nevoie, să nu pice în plasa salvatorului și să nu proiecteze propriile dorințe pe client.
Care este cea mai importantă calitate pe care un personal trainer trebuie să o aibă?
Constanța în calitatea serviciului oferit este pentru mine cea mai importantă calitate, pentru că el se traduce în câteva mici calități precum empatie, înțelegerea obiectivă a nevoilor, adaptare la condiția fizică a fiecărui client, research permanent, evoluție odată cu clientul.
Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport / mișcare?
Cu părere de rău spun asta, încă nu avem o educația socială cu privire la fitness.
Pentru noi și mulți alții, fitnessul este acel sport pe care îl practici din considerente estetice, nu funcționale.
Încă nu știm să pregătim corpul pentru mișcare, să facem fitness nu pentru fesieri mai mari, ci pentru următoarea excursie la ski unde riscăm accidentări dacă nu ne pregătim din timp. Încă nu știm să ne onorăm corpul și sufletul și să-i oferim longevitate, să facem sport constant ca parte din rutina săptămânală.
Ajungem, din păcate, la sport „de nevoie”. Încă nu știm de ce e important să mâncăm proteină mai multă pe măsură ce îmbătrânim și de ce masă musculară ne va scuti de multe probleme peste 10 ani. Însă sper că antrenorii personali să aibă ca obiectiv și educarea oamenilor în aceste privințe.
Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?
Cea mai evidență satisfacție este bucuria oamenilor care se implică suficient de mult încât să aibă rezultate.
Apoi, bucuria că reușesc să facă exerciții pe care le refuză categoric la primele sesiuni, din neîncredere în propriul corp. Mai este și bucuria „de final de zi”, când oamenii spun „mă simt mai bine azi” sau când întreabă ce mai facem interesant astăzi la antrenament.
Făcut cu pasiune, este un job care îți aduce satisfacții personale enorme.
Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă personal trainer?
Să nu devină autosuficient după ce prinde puțină încredere în el și să facă meseria asta dacă vrea să ajute oamenii să fie mai buni în mod real.
Rezultate fizice poți avea și în urmă unei diete de 4 săptămâni, dar nu despre asta este vorba. Dacă nu ești dispus să oferi ceva din ține clientului, din punctul meu de vedere nu vei rezistă orelor de lucru și schimbului energetic.
Te antrenezi și în aer liber (atunci când vremea permite)? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?
Mă antrenez oriunde pot, cu sau fără echipament. Recomand parcul de agrement Tei, unde veți găsi și niște bare ascunse, dar utile; parcul Drumul Taberei unde există o mică zonă amenajată pentru fitness.
Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?
Când vine vorba de sport, românii vor rezultate rapide fără efort prea mare, lucru care nu caracterizează numai românii, ci pe oameni în general.
Pe români în mod specific cred că îi caracterizează ideea preconcepută că fitnessul înseamnă numai aparate.
Eu sunt un trainer care lucrează cu greutăți libere, adică nu folosesc aparate de fitness în antrenamente, ci gantere, bară olimpică, elastice de rezistență pentru antrenamentele de core, mingi medicinale.
Clienții rămân surprinși să vadă că poți face sport altfel și că nu e plictisitor. Așa învață să își folosească propriul corp, nu un aparat, lucru care îi va ajuta în viața de zi cu zi.
Interviu de GRUIA DRAGOMIR | FitBucurești
