QUADROPHENIA
50 de ani de aventură conceptuală
1973 a fost anul care ne-a oferit lansări discografice ce au schimbat felul în care ne raportăm la muzica rock: Pink Floyd au lansat The Dark Side Of The Moon, King Crimson au modificat pentru totdeauna peisajul rock-ului progresiv cu Larks’ Tongues In Aspic, Mike Oldfield ne-a demonstrat că muzica instrumentală poate să devină hit, compunând Tubular Bells, iar Queen și-au făcut debutul cu materialul discografic ce le poartă numele.
Ne putem imagina că vizitele în magazinele de vinyl-uri din acea perioadă nu erau foarte confortabile, mai ales că 1973 ne-a oferit și unul dintre materialele discografice conceptuale de căpătâi: Quadrophenia, al celor de la The Who.
Mânați de entuziasmul chitaristului Pete Townshend pentru opere rock grandioase și având deja experiența creației Tommy, The Who spun povestea lui Jimmy, adolescentul rebel pierdut în lumea subterană a Marii Britanii, care încearcă să își găsească un rost și să își depășească dependențele de droguri.
Înconjurat de experimentele muzicale inspirate din zona muzicii concrete, în care sunetele vieții de zi cu zi sunt captate și folosite în cadrul unor creații muzicale (în cazul de față: sunete de tren, valuri sau motociclete), Jimmy devine un fel de James Dean al lui Townshend, adolescentul răzvrătit dornic să se răzbune pe părinți, prieteni și societate.
Cum experimentele cu sunetele pe bandă erau relativ noi la începutul anilor ’70, turneul de promovare a albumului s-a dovedit a fi unul dezastruos, trupa încercând fără succes să îmbine sunetele de studio cu prestația live.
În plus, personalitatea haotică a toboșarului Keith Moon, care ar fi trebuit să ofere fundația ritmică a întregului experiment, nu i-a ajutat deloc, deși Townshend a recunoscut ulterior că albumul prezintă ,,ultima mare prestație a lui Moon”.
Rock-ul progresiv este adesea caracterizat drept plictisitor și plin de grandoare inutilă, însă la 50 de ani de la lansare, Quadrophenia încă stă în picioare, rezistând atât în topurile criticilor de specialitate, cât și în rândul ascultătorilor.
Cele 81 de minute ar trebui, așadar, ascultate cap-coadă, în timp ce lăsăm povestea lui Jimmy să ni se desfășoare asemenea unui film: de altfel, regizorul Franc Roddam a și lansat pelicula cinematografică cu același nume în 1979, iar în 2005, musicalul Quadrophenia a avut premiera la Los Angeles.
The Who – Quadrophenia Album
Considerat de Townshend drept cel mai ambițios material discografic al trupei, Quadrophenia înglobează nu numai esența trupei la începutul deceniului șaptezecist, ci și întreaga lume muzicală a lui 1973: zgomotoasă, experimentală și plină de dorință de descoperire a noilor peisaje sonore.
Text de Alex Mușat | Muzică
