Familia lui Buridan
„Family.exe”, spectacolul lui Mimi Brănescu de la Teatrul Bulandra, scrutează celula de bază a societății românești moderne.
Frumusețea unui text care stă la baza unui spectacol – în cazul „Family.exe” al dramatugului-regizor Mimi Brănescu, unul inteligent și spumos, aș zice, demn continuator al teatrului satiric românesc – e sporită de faptul că lasă loc liber interpretărilor.
Așa e și afișul noului spectacol din repertoriul Teatrului Bulandra, în care vedem un măgar ce tronează pe un purcoi de bani. În interpretarea mea, aduce izbitor cu personajul din „Shrek”, dar îmi pare, totuși, că aș pleca după fentă dacă aș căuta asemănări ale aceluia cu personajele dintr-o familie de azi din România.
Mai degrabă e o reprezentare a ceea ce e cunoscut drept „L’âne de Buridan”, măgarul care s-a prăpădit, fiindcă a fost incapabil să se hotărască dacă să-și potolească mai întâi foamea sau setea. Și face aluzie la protagonist, care, neputându-se decide între a-și susține pecuniar, în continuare, rudele și apropiații sau a le spune adevărul verde-n față, rămâne fără familie.
Textul lui Mimi Brănescu e în spirit românesc sadea, deși ilustrează o perspectivă universală.
La începutul spectacolului, mi-am amintit de vorba veche, potrivit căreia prietenii sunt cadoul de la Dumnezeu, ca o formă de compensație pentru familia pe care ne-a dat-o.
Însă în „Family.exe”, nici pe prieteni nu ne mai putem baza în ziua de azi. Familia, în această felie de timp pe care pune lupa Mimi Brănescu, adică prezentul, ne exploatează, trădează, sufocă, indignează. Iar prietenii ne încornorează. Nu răspunde nici dracu’ la telefon. Nu răspunde nimeni când, după tot ce am făcut pentru ei, în sfârșit am avea și noi nevoie de ei, nu doar ei de noi.
Familia e comică, desigur, cu condiția să o poți privi din afară, adică să nu faci parte din ea. Căci din interior pare, deloc amuzant, echivalentul unei condamnări pe viață, fără posibilități de evadare. Ați dedus, din această serie de spoilere, ce ne propune Brănescu în piesa din noua stagiunea teatrală: o meditație tragicomică despre o familie contemporană din România.
„Family.exe” – un titlu care nu dă din coadă până nu te prinzi că, în aceste vremuri guvernate de calculator, noțiunea de familie e un program care pare să aibă nevoie de actualizări – aduce în prim-plan actori pe care se sprijină punerea în scenă: protagonistul Gheorghe Ifrim și „secundarii” Cornel Scripcaru (o notă în plus pentru acest actor cu o nouă prestație mare într-un rol mic) și Lucian Ifrim.
Deconectant și răscolitor în același timp, spectacolul poate miza pe sute de reprezentații, întrucât umorul lui Mimi Brănescu e neperisabil. Nu va fi nestemata stagiunii, dar nici nu și-a propus asta.
Text de Horia Ghibuțiu | Jurnal de bucureștean | Teatru
Cover foto: Family.exe (2023) | foto © Andrei-Gindac
