SoMe Festival | Interviu cu managerul cultural Andrei Tudose și artistele Sabina Suru și Mara Oglakci
La SoMe Festival, proiect inițiat de Asociația Culturală Marginal, care ne invită la explorare urbană și experiențe imersive în București între 22 septembrie – 12 octombrie 2023, putem vedea 33 de lucrări video și scurtmetraje, în tot atâtea locuri din București: universități, galerii de artă, artist run spaces, institute culturale, librării, muzee, cafenele și baruri.
Andrei Tudose
ANDREI TUDOSE, curator și manager cultural, co-fondator Marginal și VAGon – spațiu in(ter)disciplinat ne spune mai mult despre acest eveniment. Cu un background în marketing research, sociologie și studii vizuale, Andrei promovează abordările transdisciplinare, la punctul de întâlnire între artă, știință și tehnologie, provocând publicul să adopte o atitudine activă față de problematici societale curent. Iar evenimentul SoMe Festival este unul dintre exemple.
Povestește-ne despre inspirația și motivația din spatele proiectului SoMe Festival…
SoMe festival a trecut prin numeroase transformări până să ajungă în forma actuală.
A început ca o idee pentru un festival de video art, cu un circuit ceva mai fluid decât unul clasic, dar totuși un festival – cu un program clar de vizitare, cu un circuit prestabilit, cu spații familiare. Însă, ne-am dat seama că nu este suficient, mai ales după 3 ani de pandemie și lockdown, în care am stat pe canapea și fotoliu, între patru pereți și tot ce ne-am dorit a fost să explorăm, liberi.
Astfel, am ajuns la o formulă de festival fluid, în care noi creăm conținutul contextual iar participanții sunt liberi să îl exploreze după bunul lor plac, într-o experiență auto-curatoriată.
Am dorit ca SoMe Festival să fie o experiență deschisă, abordabilă pentru toată lumea, cu cât mai puține bariere.
Fiecare poate să vadă filmele în funcție de programul propriu și de timpul disponibil, cu device-urile mobile care sunt omniprezente. Vorbeam zilele trecut cu gH (artist implicat într-un alt proiect pe care îl pregătim) și a zis o chestie extrem de adevărată: omul nu mai are două picioare și două mâini, ci două picioare, o mână și un telefon. Așadar, în SoMe Festival, folosim toate “membrele” umane pentru a naviga festivalul.
Cum se desfășoară, practic, festivalul?
Lansăm festivalul printr-un coffee party la C22 (Ion Câmpineanu 22), pe 22 septembrie, de la ora 17:00 (22 era totuși cam târziu).
Ne vedem să povestim despre ce putem găsi în festival, despre cum putem vedea filmele și poate chiar să găsim parteneri de explorare urbană.
De atunci, până pe 12 septembrie fiecare poate să exploreze cele 33 de locații după cum îi permite programul, căutând afișele SoMe Festival și scanând imaginile prin aplicația we.ar (am pus câte un QR pe fiecare afiș, ca să putem găsi ușor această aplicație).
Iar pe 12 octombrie 2023 ne vedem la Goethe-Institut (Calea Dorobanți 32), să împărtășim impresii și să premiem 4 filme din festival (plus încă niște surprize, care ne-au luat prin surprindere chiar și pe noi).
În ce măsură s-a schimbat relația voastră cu orașul, odată cu pregătirea acestui festival și ce presupune navigarea programului festivalului?
Pasiunea pentru mediul urban a fost dintotdeauna în proiectele noastre, nu suntem la primul proiect în care facem apel la o locuire mindfull a orașului nostru.
Cu fiecare proiect pe care îl facem, ne îndrăgostim mai mult de locurile din jurul nostru, descoperim lucruri noi (de la clădiri sau locații până la mici detalii). Chiar și acum, odată cu apelul de locații pe care l-am lansat pentru festival, am descoperit locuri noi, care merită câteva minute din timpul nostru.
Am pus 33 dintre ele pe o hartă (pe https://marginal.ro/project/some-festival/), care a devenit propunerea noastră de treasure hunt pentru participanții la festival.
Navigarea acestui festival presupune descărcarea unei aplicații de realitate augmentată pe telefonul mobil (we.ar, disponibilă și pe Apple și pe Android), folosirea unor încălțări comode și dorința de a explora. În fiecare dintre cele 33 de locuri am pus câte un afiș, care odată scanat cu aplicația, va dezvălui un material video, câte unul pentru fiecare locație. Navigarea programului de festival presupune descoperirea acestor locuri și filme.
Nu vom promova filmele din fiecare locație, vrem să păstrăm surpriza și să nu știm ce vom vedea – locul în care ne uităm la film devine la fel de important ca și conținutul video.
Apropo de surprize, nici măcar eu nu știu ce film este în fiecare locație, Sabina este singura care nu va avea suprize participând la SoMe Festival 🙂
Cum se împletesc, concret, aici, tehnologia, știința și arta? Și ce tip de subiecte vă doriți să aduceți în discuție?
Dincolo de componenta de explorare urbană, SoMe Festival este și despre a împărtăși păreri, perspective – la nivel global.
Am vrut ca materialele video din festival să inspire și să pornească discuții, așadar structura apelului deschis pentru lucrări a urmărit temele pe care le abordăm în mai toate proiectele Marginal – mediul înconjurător, tehnologia, relațiile cu ceilalți. Altfel spus, am abordat artistic, prin intermediul tehnologiei AR, a unor subiecte care sunt cercetate consecvent în domeniul științific.
Am primit filme din toată lumea, din aproape 20 de țări – sunt extrem de multe puncte comune, de vulnerabilități, temeri, speranțe pe care le împărțim indiferent de continentul pe care locuim.
Vrem să pornim discuții deschise, globale, despre cum putem să schimbăm lumea noastră, prin modul în care interacționăm cu ceilalți oamenii, cu tehnologia și, egal de important, cu universul more-than-human care ne înconjoară.
Cum s-a transformat relația dintre artă – tehnologie – știință – societate din punct de vedere artistic și care este perspectiva ta asupra rolului specific al artei în această ecuație?
Arta iese tot mai mult din zona pasivă în care a fost în ultimele câteva sute de ani, întâmplător sau nu, odată cu ultraspecializare care s-a produs simultan cu industrializarea.
Într-o anumită măsură, începem să trăim o a doua renaștere artistică, în care rolul artistului nu mai este unul pur estetic (a se citi decorativ), și chiar termenul de „artist” devine aproape impropriu.
Astfel, dincolo de pensulă, piatră, fotografie sau video, arta își extinde instrumentarul în domenii conexe, nu doar se inspiră de științele exacte sau umaniste, ci începe să colaboreze activ cu acestea, proiectele devin transdisciplinare.
Granițele dintre domenii se estompează și devine tot mai dificil să îți dai seama unde a fost contribuția artistului, unde a fost cea a cercetătorilor și unde intră în ecuație ceilalți specialiști implicați în actul artistic.
Astfel, arta ajunge să aibă un rol societal activ, să deschidă dialogul social despre problematici curente – de la mediu înconjurător, relația cu tehnologia, relația cu ceilalți sau rolul și responsabilitatea noastră în univers – și totodată să contribuie la dezvoltarea celorlalte domenii cu care interacționează – vorbim din ce în ce mai mai despre despre proiecte științifice inspirate din arta (de la cercetare la proiecte aplicate, în urbanism sau protecția mediului), și nu doar invers.
Relația dintre artă, știință, tehnologie și societate devine una de schimb reciproc, o relație ecologică.
Pe parcursul festivalului, pe lângă cele 33 de filme augmentate accesibile în 33 de locații din oraș, vor mai avea loc trei ateliere pentru public, la Atelierele Malmaison. Artistele Sabina Suru și Mara Oglakci vor susține două dintre acestea.
Atelierul „Optică și oraș în mișcare” cu Sabina Suru va avea loc pe 23 septembrie, iar „Exerciții de observare”, cu Mara Oglakci, va avea loc pe 7 octombrie.
Sabina Suru
SABINA SURU este artistă post-digitală și co-fondatoare a Marginal și VAGon – spațiu in(ter)disciplinat. Pornind din pictură și continuând în fotografie și transmedia, practica ei se concentrează asupra holografiei și a filmului, abordând problematici legate de mutația identității, postdigital, obiectificare și memorie exografică. Sabina a făcut parte din juriul de selecție SoMe Festival, alături de Suzana Dan, artistă vizuală și manager cultural și Paul Dogioiu, videograf și manager cultural.
Cum a fost procesul de jurizare pentru acest festival, spre deosebire de alte proiecte? Ce criterii ați urmărit și care au fost particularitățile apelului și cum arată selecția festivalului?
Simpatic a fost, în primul rand, procesul de selecție. Și nu doar pentru ca am avut submisii faine, ci pentru că Suzana Dan și Paul Dogioiu, colegii mei de selecție, sunt niște oameni tare tare faini (și cu un umor fix așa cum prinde bine sufletului meu).
Tot procesul, cu fiecare detaliu a fost diferit de alte proiecte în care am mai avut open call-uri. Pentru mine, a fost prima experiență de selecție de festival, care cere o gândire curatorială de o cu totul altă natură decât cere selecția unor artiști pentru un proiect colaborativ ori a unor lucrări pentru o expoziție. Ceva similar îmi povestea și Paul, dar răsturnat, el având fix experiența selecțiilor de festival de film or acum a trebuit un switch mental de focus înspre hibrizi artistici și video art.
Pus totul cap la cap, SoMe Festival nu-i nici festival de film, nici expoziție artistică.
Este un circuit în care lucrările selectate, fiind găzduite individual în locațiile din circuit, permit păstrarea unei autonomii, pe care nu și-o permit într-un festival de film ori expoziție, unde trebuie țesut un fir narativ de un fel foarte anume.
Privind retrospectiv, cred că a fost mai ușor decât mă așteptam, dar și mai straniu. Am plecat de la atelier, după ultima discuție împreună, cu o senzație ciudată de eliberare și curiozitate legată de foarte mulți dintre artiștii (în special cei foarte tineri) ale căror lucrări le parcursesem pentru a treia oară.
Criteriile de selecție au fost din familia selecțiilor pentru expoziții personale – sau așa a avut cel mai mult sens să privim lucrurile.
Dincolo de un discurs coerent, o idee abordată fain și o atenție firească pentru calitatea vizuală, am privit fiecare film ca și când artistul urma să aibă un solo show in cadrul SoMe Festival. Tema curatorială, globală, a festivalului – Inhabit nu a fost gândită să încorseteze, ci mai degrabă să direcționeze către ceva comunitar, uman, ceva care, în final, va fi dramatizat și embodied de fiecare vizitator al festivalului care va parcurge circuitul festivalier, descoperind artiști și locuri noi, în orașul pe care-l traversează neatent tot timpul.
În final, cele 33 de filme implică 32 de artiști (căci au fost și câțiva care au propus mai multe lucrări și într-una dintre instanță realmente ambele lucrări erau grozave!) din 15 țări, cu vârste între 18 și 55 ani, cu filme înscrise în 3 categorii auto-selectate: Technology, Human Relationships și Environment.
Am fost curioși să vedem și lucrări care implicau în vreun fel Bucureștiul. Nu am primit multe, căci în mod ciudat, au fost foarte puțini artiști români între submisii, dar sunt vreo două care mie mi-au plăcut în mod special!
Ce presupune atelierul de mobile videomaking din cadrul festivalului și care este conceptul și inspirația acestuia? Cui se adresează, cum se realizează înscrierile și care este rezultatul pe care îl vizați?
Atelierul meu va implica jocul cu un artificiu care-mi este foarte drag – vom folosi fragmente de optică (adică elemente anatomice ale însăși tehnologiei de înregistrare video) pentru a descompune și recompune detalii urbane.
Vom compune mici povești personale și vom explora zonele din jurul Atelierelor Malmaison folosind diverse instrumente optice improvizare pentru a re-privi orașul în care trăim.
Nu există niște limitări pentru participare, poate doar numeric – eu nu am o voce foarte sonoră și, cum atelierul va fi în afară, în spațiul public, ar fi ideal sa fim maxim 10 persoane ca să mă poată auzi. 🙂 Dincolo de aceasta, mai trebuie doar să aibă un telefon mobil or nu cred că aceasta mai poate fi considerată o condiție eliminatorie.
Înscrierile vor fi via email la change@gmail.com, iar atelierul va avea loc pe 23 septembrie (14:00-16:00, ne adunăm în curtea din interiorul Atelierelor Malmaison).
În ce privește rezultatul, îmi doresc să nu existe presiune de a fi făcut ceva anume – aș vrea să petrecem 2 ore explorând, învățând lucruri noi unii de la alții, schimbând idei și, ideal, chiar lucrând împreună. Dacă ies și niște mici lucrări video de care participanții să fie mândri, atunci minunat, dar nu este ceva esențial.
Care ar fi cele mai importante trei lucruri care crezi că ar trebui să motiveze publicul să participe activ la un astfel de eveniment?
De când am intrat complet în sectorul cultural (în traducere liberă – de când mi-am dat demisia de la job-ul full time care plătea chiria și mi-am asumat freelancing cultural), aud din toate părțile mantra: ”nu am timp…”.
Este o idee atât de bine înrădăcinată în practica lucrătorului cultural, încât oscilez între a nu avea timp și a mă simți vinovată că mă odihnesc o jumătate de oră, în loc să lucrez bezmetic. Aici este primul dintre cele trei lucruri esențiale: ieșitul din bula muncitului continuu.
E nevoie de câte o oprire când și când, scos capul din găoace și văzut ce mai fac și alții. Iar dacă asta vine la pachet cu o cafea la C22 în timp ce văd filmul găzduit acolo, aș zice că nu-i chiar rău.
Alte două lucruri ar mai putea fi descoperit artiști despre care nu auzim, căci nu sunt nici cineaști, nici artiști ușor etichetabili. Iar a treia a fi uitatul obiceiului de a eticheta tipuri de lucrări, tipuri de evenimente, tipuri de artiști, locuri, oameni, orașe.
Mara Oglakci
MARA OGLAKCI este studentă la UNATC, secția Multimedia. Are o practică multidisciplinară, alegând să construiască narațiuni prin instalații, video, colaje și fotografii. Lucrările ei își propun să construiască o relație personală cu privitorul și să ridice întrebări legate de dinamica dintre realitate și fantezie. Aflăm mai multe despre relația ei specială cu arta și atelierul pe care îl va susține în cadrul SoMe Festival, în cele ce urmează.
Cum a început și s-a transformat relația ta cu arta, fotografia, zona de videomaking?
De mică am fost atrasă de zona asta.
La grădiniță desenam și pictam încontinuu, iar acasă făceam performance-uri cu sora mea, pe care le filmam pe handycam-ul lui tata. Deci, relația cu zona vizuală a început relativ devreme pentru mine și a venit natural. Am fost un copil care a crescut o dată cu internetul, eram înconjurată de imagini. De la un punct încolo, am simțit nevoia să le fac eu:
„Am absorbit ce am putut, acum e timpul să pun mâna să fac eu ce aș vrea să văd”.
Inițial, și eu și părinții mei au crezut că e o fază, că o să mă plictisesc repede, dar a continuat să dureze de când mi-au luat prima cameră, de la 12 ani, până acum. Încă aștept să am o revelație și să mă apuc de medicină. Nu știu, e ceva care face parte din viața mea fără să vreau. Dacă trece mult timp fără să fac ceva legat de asta, încep să devin deprimată și indispusă, se desaturează totul. E chestia care mă ține cu picioarele pe pământ.
Ce presupune atelierul de mobile videomaking din cadrul festivalului și care este conceptul și inspirația acestuia? Cine poate participa și cum, cui se adresează?
Alături de participanți, ne vom plimba și vom face mai multe exerciții vizuale.
Toate se învârt în jurul filmulului așa-zis “observațional”, care presupune surprinderea unei felii de realitate. M-am inspirat dintr-un atelier de film documentar la care am participat în liceu. Ne-au pus să ne plimbăm prin oraș și să filmăm ce vrem noi. După ce am făcut exercițiul ăsta câteva zile, de fiecare dată când vedeam ceva, voiam să filmez. Era ca și când camera devenise o extensie a ochilor și memoriei mele.
Atelierul se adresează celor care sunt atrași de film sau cărora le place să se plimbe și să se uite în jur pur și simplu. Îmi propun să le trezesc o curiozitate față de lume, de stradă, pe care ei să poată s-o ducă mai departe după acest atelier. Legat de înscrieri, se vor face pe mail la change@marginal.ro sau pe social media – revenim cu toate detaliile în curând.
Care ar fi cele mai importante trei lucruri care crezi că ar trebui să motiveze publicul să participe activ la un astfel de eveniment?
Faptul că există în București din ce în ce mai multe inițiative de genul, care le propun oamenilor o educație alternativă în zona artistică e super tare. Publicul ar trebui să-și pună întrebarea: “Oare ce se poate întâmpla dacă mă întâlnesc cu niște artiști care îmi sugerează să-mi folosesc telefonul ca pe un instrument creativ?”. Și să vină să vadă, să încerce.
În afară de asta, e gratis, e în weekend, e în inima orașului – poate fi o activitate alternativă pentru un weekend de toamnă, în care, poate, să descopere o nouă pasiune pentru videomaking, sau un nou mod de a se conecta cu orașul pe care îl locuiesc în fiecare zi.
A consemnat Ştefania Macoviciuc
