Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 17/09/2023
Artă & Cultură

ART hiSTORIES | JANE BIRKIN, La Petite Anglais

Claudia Aldea De Claudia Aldea
Comentarii ART hiSTORIES | JANE BIRKIN, La Petite Anglais Share ART hiSTORIES | JANE BIRKIN, La Petite Anglais
JANE BIRKIN


JANE BIRKIN, La Petite Anglais

Descrisă de Washington Post ca o personalitate care avea întotdeauna puterea și carisma de a face lucrurile simple să pară luxoase, după o carieră de aproximativ șase decenii, Jane Birkin a plecat dintre noi la vârsta de 76 de ani, lăsând în urma sa o amprentă puternică asupra universului Pop culture prin intermediul cinematografiei, muzicii și modei, devenind, pentru milioane de oameni, inclusiv alți artiști, o muză a libertății.

Crescută într-un mediu dominat de teatru, film și creație, ambii săi părinți fiind figuri influente în lumea artistică britanică, Jane a fost încurajată de mică să își exploreze talentele, descoperindu-și iubirea pentru muzică în adolescență.

Inspirată de mama sa, care era actriță, și de pasiunea și angajamentul ei față de lumea spectacolului, anii ’60 au marcat perioada în care a început să apară în filme și producții de teatru, unul dintre primele sale roluri fiind în filmul Blow-Up (1966), regizat de Michelangelo Antonioni, unde, aducând la viață un personaj aparent minor (The Blonde), a reușit să captiveze atenția publicului.

El a fost urmat de Wonderwall (1968), realizat de Joe Massot, care redă perfect, cu un soundtrack semnat de George Harrison și Eric Clapton, spiritul și estetica epocii.

JANE BIRKIN

Întâlnirea cu Serge Gainsbourg

La sfârșitul anilor ’60, într-o perioadă în care Marea Britanie era reprezentată de nume precum The Beatles, Twiggy, The Rolling Stones sau Mary Quant, Birkin a decis să se mute în Franța, unde, în timpul filmărilor pentru pelicula Solgan (1969), pe platou s-a produs una dintre cele mai semnificative întâlniri din cariera ei, cu muzicianul și compozitorul Serge Gainsbourg.

Anul 1969 i-a schimbat viața pentru totdeauna prin apariția piesei Je t’aime moi non plus, compusă de Gainsbourg, inițial, pentru Brigitte Bardot (care a propus, mai târziu, interpretarea sa în filmul Don Juan, Birkin refuzând). Lansarea, considerată atunci controversată, a fost însoțită de reacții mixte din partea publicului și a criticilor, fiind chiar interzisă de Vatican și de anumite posturi de radio din lume (printre care se numără BBC și RAI) pentru conținutul său „explicit”.

În același an, actrița a jucat alături de Alain Delon și Romy Schneider, în La Piscine, personajul Penelope reprezentând debutul celebrului său French Girl Style, imposibil de separat de ochii de păpușă conturați cu eyeliner, de breton și de accentul fermecător (pentru care a căpătat porecla „la petite anglais”), devenite, prin simplitatea și rafinamentul lor, o reală referință de lifestyle pentru fani.

În anii ’70, Birkin a jucat în producții precum La Moutarde Me Monte au Nez!, Lucky Pierre și La Course à l’Échalote, în timp ce colaborarea cu Gainsbourg a continuat, filmul Je t’aime moi non plus apărând în ’76.

Până la începutul anilor ’80, artista a alternat între cariera sa muzicală, care a inclus albume precum Lolita Go Home (’75) sau Ex fan des sixties (’78) și apariții în pelicule ca Death on the Nile (1978), unde colegii săi de distribuție au fost Bette Davis, David Niven, Mia Farrow și Angela Lansbury.

JANE BIRKIN

Anul 1983 a marcat ultimul album major realizat de duo-ul muzical, Baby Alone in Babylone, fiind momentul în care Birkin și-a schimbat din nou stilul, trecând de la ținutele specifice anilor ’60 (pantalonii cu talie înaltă, rochiile mini, gențile tip sac) la jeanși, pulovere din cașmir, sacouri bărbătești, tricouri cu guler rotund și decolteuri largi.

The Birkin

Tot în anii ’80, conform legendei, în timpul unui zbor Paris-Londra, Jane, care avea cu ea unul dintre faimoasele coșuri din răchită (cumpărat de la un târg de stradă din Londra), a fost așezată lângă Jean-Louis Dumas (atunci directorul executiv Hermès).

Când a pus coșul în compartimentul de deasupra scaunului, lucrurile i-au căzut pe podea, făcând-o să îi povestească însoțitorului despre dificultățile pe care le avea în a găsi o geantă de mână suficient de spațioasă și funcțională pentru a-și purta obiectele personale.

Impresionat de personalitatea ei, Dumas și echipa de design au lucrat pentru a construi o geantă care să îmbine funcționalitatea cu estetica de lux.

Așa a luat naștere, în 1984, unul dintre cele mai iconice accesorii din istorie, The Birkin, pe care muza nu o purta ca pe o piesă exclusivistă, ci practică, având de-a lungul timpului în colecția sa doar patru creații, pe care le decora în stilul caracteristic pentru a le face unice.

JANE BIRKIN

În anii ’90, artista a început să poarte cămăși bărbătești semnate de casa Agnès B, pantaloni largi, însoțiți de o curea roșie, subțire, din piele, și sneakerși fără șireturi, construind astfel unele dintre cele mai iconice lookuri ale sale.

După anii 2000, a rămas activă în industria artistică, compunând piese, jucând în filme și colaborând cu diferite branduri și case de modă, demonstrând astfel cum cele mai durabile moșteniri au la bază o singură persoană înzestrată cu un curaj incredibil, care nu poate să exprime decât cine este cu adevărat.

Într-un interviu acordat revistei Vogue, vorbind despre moarte, Jane Birkin spunea:

„Toți ne temem un pic când simțim că se apropie. Am fost aproape de ea de două ori și, surprinzător, nu am simțit panică. Mi-a fost mai mult teamă că nu voi avea timp să spun ce voiam să spun, să las lucrurile în ordine…”

Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.

Text de Claudia Aldea | Artă & Cultură | Opinii

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.