Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 29/08/2023
Film / Videodome

VIDEODOME | “LIZZIE BORDEN TOOK AN AX” (2014, r: Nick Gomez)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “LIZZIE BORDEN TOOK AN AX” (2014, r: Nick Gomez) Share VIDEODOME | “LIZZIE BORDEN TOOK AN AX” (2014, r: Nick Gomez)
Lizzie Borden took an axe


“LIZZIE BORDEN TOOK AN AX” (2014, r: Nick Gomez)

Videodome | 99+ cronici de filme realizate de Ioan Big!

Un film de televiziune al cărui titlu spune deja (aproape) totul despre plot, “Lizzie Borden a pus mâna pe topor”. Deşi pare cam tâmpiţel, avem de-a face cu un extras din strofa rămasă legendară în cultura populară de peste Atlantic, având-o ca protagonistă pe femeia din Massachusetts incriminată de societate la finele secolului XIX pentru faptul că şi-a fi ucis părinţii, dar fără a fi niciodată dovedită vinovată: “Lizzie Borden took an axe/and gave her mother forty wacks./When she saw what she had done,/she gave her father forty-one.”. În paranteză fie spus, în realitate nu au fost atâtea, ci 19 şi, respectiv, 11 lovituri de topor aplicate victimelor de către asasin(ă).

Citește și:

Lizzie Borden took an ax

Am auzit pentru întâia oară de numele femeii prin anii ’80, datorită trupei californiene de Heavy-Metal/Glam-Rock care i l-a preluat, Lizzie Borden, fondată în trendul muzical generat de Alice Cooper şi făcut apoi notoriu de către Motley Crue şi Twisted Sister, dar abia după mulţi ani am început, accidental, să fiu interesat de acest proto-icon a mitologiei contemporane americane.

" "

Lizzie Andrew Borden a fost o tânără de 32 de ani, acuzată de uciderea cu multiple lovituri de topor atât a tatălui său, cât şi a mamei vitrege în 1892.

A fost judecată, dar achitată – din lipsă de dovezi suficiente – în urma unui proces care a făcut vâlvă în SUA, iar acum, după mai bine de 100 de ani, speculaţiile pe marginea autorului/autorilor crimelor continuă să agite imaginaţia pasionaţilor de istorii morbide… mai multe detalii puteţi putea găsi cu uşurinţă pe Internet.

Lizzie Borden took an ax

Pe parcursul acestor ani, despre povestea lui Lizzie Borden s-au scris numeroase nuvelete, ba chiar a fost subiectul unui balet (“Fall River Legend” – 1948), a unei opere (1965), a unui musical, precum şi a unei mulţimi de compoziţii muzicale (mai ales din zona Death Metal).

Evident, cinematografia nu putea rămâne indiferentă, şi, pentru a nu lungi inutil acest text, mă voi limita la un singur exemplu, filmul “The Legend of Lizzie Borden” din 1975, cu Elizabeth Montgomery (cunoscută nouă pe vremuri ca Samantha din serialul “Ce vrăji a mai făcut nevasta mea” a.k.a. “Bewitched”) în rolul principal, relevant pentru două aspecte (dacă e să îl comparăm cu filmul acum în discuţie): inadecvarea distribuirii lui Montogomery (în ciuda unei asemănări fizice rezonabile) şi faptul că, pe fondul unui tratament docu-realist a procesului, se intervine totuşi cu flash-back-uri ale lui Lizzie, ce induc fără echivoc concluzia că ea a fost în realitate autoarea crimelor, deci elimină ambiguitatea ce a făcut din acest proces o ‘cause celebre’.

Ei bine, deşi lipsită de subtilitate, tocmai nuanţarea abordării în ceea ce priveşte aceste două elemente fac din noua producţie un subiect de consum rezonabil.

Lizzie Borden took an ax

Interpreta lui Lizzie Borden, Christina Ricci, lansată în “Mermaids” la umbra lui Cher şi a Winonei Ryder, s-a lăsat auto-etichetată încă de mică drept protagonista unor roluri întunecate:

(“The Addams Family”, “The Cemetery Club”) şi a continuat să îşi conserve imaginea prin mult mai adultele “Black Snake Moan” sau “Cursed”.

Aici, ea ne propune o versiune complet diferită de ‘blonda’ Lizzie, însă reuşeşte să transmită componenta sumbră a unei personalităţi greu de descifrat.

Clea DuVall, care o joacă pe sora ei, Emma, este la rândul ei o obişnuită a producţiilor Noir sau Horror (“The Faculty”, “The Grudge”, “Helter Skelter”), deci, per ansamblu, casting-ul nu este neinspirat.

Lizzie Borden took an ax

Sigur că, nici în acest caz, flash-back-urile nu au fost evitate, dar măcar au menirea să amplifice semnele de întrebare şi nu să fie traduse ca explicaţii.

Plusurile au însă şi un revers… scenariul nu doar că nu aduce nimic nou unei arhi-cunoscute poveşti de tip tabloid de factură ‘Elodia’, dar conţine în construcţia replicilor un număr semnificativ de mare de clişee (‘Întotdeauna am vrut mai mult, mai mult decât a vrut ea.’).

Cu toate că Ricci este chiar OK în rol, nu te poti abţine să nu te întrebi dacă aşa va arăta şi la 50 de ani, iar muzica modernă contrastantă, cu sonorităţi de Heavy Metal, compusă de Tree Adams, acţionează ca o armă cu două tăişuri.

Finalmente, părerea mea este… totuşi, nu vă bateţi capul să căutaţi a vedea acest film decât dacă realmente vă pasionează zona Horror.

Text de IOAN BIG | Videodome | Opinii

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută