POINT OF VIEW | Mission Impossible: Dead Reckoning Part I vs. Indiana Jones and the Dial of Destiny
Când un film își atinge ținta, iar altul o ratează complet
Până la Barbie și Oppenheimer, alte două blockbustere au îmbogățit peisajul cinematografic de pretutindeni. Două sequel-uri aparținând unor francize care au trecut deja de borna de douăzeci de ani, concentrate pe acțiune, pe spectaculozitate și pe cascadorii periculoase.
Este vorba, bineînțeles, de Mission Impossible: Dead Reckoning Part I și Indiana Jones and the Dial of Destiny. Și dacă primul reușește să îi facă dreptate personajului principal, Ethan Hunt (interpretat de Tom Cruise), cel de-al doilea este departe de a fi un film demn de apariția (poate pentru ultima dată) pe marele ecran a lui Indy (Harrison Ford).
Pe scurt, Dead Reckoning este filmul care The Dial of Destiny și-a dorit să fie. Mai ales la box-office, acolo unde diferența e una clară.
Privind în amănunt, la nivel narativ, cele două filme au chiar destul de multe elemente în comun: un protagonist masculin care nu este la prima tinerețe trebuie să lucreze împreună cu o femeie mai tânără, curajoasă și de neîncredere, într-o aventură plină de acțiune, care îi pune pe drumuri în toată lumea, într-o cursă contratimp, pentru a pune mâna pe cele două părți ale aceluiași obiect prețios care poate schimba viitorul umanității, dacă pică pe mâinile cui nu trebuie.
Execuția, însă, face ca Dead Reckoning să fie un film fun, convingător și bine echilibrat, în timp ce The Dial of Destiny este doar o umbră a ceea ce a reprezentat la un moment dat franciza Indiana Jones, pe vremea lui Steven Spielberg.
Cea mai mare problemă este aceea a protagonistului.
Indy este acum doar un bătrân morocănos, care nu mai are niciun chef de viață sau de aventură, omorât probabil de aceiași scenariști cu care ne-au obișnuit studiourile LucasFilm, care tratează toți protagoniștii din francizele vechi la fel, aruncându-i în umbra unor personaje feminine noi, superficial construite, mult mai inteligente, care ajung să preia frâiele poveștii.
Practic, Indiana Jones ajunge să fie personajul secundar în propriul său film, lăsând loc Helenei Shaw (Phoebe Waller-Bridge).
În cealaltă parte, Ethan Hunt este același personaj curajos, luptător, pregătit oricând să își sacrifice viața
În cealaltă parte, Ethan Hunt este același personaj curajos, luptător, pregătit oricând să își sacrifice viața pentru cei din jurul lui și, în ciuda faptului că Tom Cruise are 61 de ani, nu a scăzut deloc nivelul, din niciun punct de vedere.
Ba chiar l-a crescut. Iar Grace (Hayley Atwell) este genul de personaj feminin conturat cu grijă, care poate greși, dar este suficient de puternică și de fragilă în același timp pentru a putea empatiza cu ea.
Mă bucur să văd că rezultatele în box-office reflectă într-o oarecare măsură și calitatea celor două filme. M-aș bucura să fie un semnal de alarmă pentru toate studiourile care au impresia că pot pur și simplu să ia niște personaje cu care oamenii au crescut și pe care le îndrăgesc așa cum au fost ele prezentate până acum și să le schimbe după ceea ce cred ei că e corect acum.
Și, pentru final… long live Tom Cruise!
Text de Ștefan Iancu| Point of View | Filme | Opinii
