De curând la Butoiul de Aur s-a deschis o berărie, loc de admirat apusul care coboară peste Orașul de Jos, loc de observat cum se intra în trecut în orașul nostru și loc de gustat bere.
Multe legende și multe prostii s-au scris despre acest loc. Cea mai cunoscută și cea care a fost adusă în prim plan de mai toți foștii proprietari ai restaurantelor de aici, a fost aceea a lui Mihai Viteazul, cel care după bătălia de la Șelimbăr sau în drumul său spre Viena, ar fi băut o bere sau un vin la Butoiul de Aur.
Să le explicăm pe rând.
În primul rând, vorbim de o clădire care s-a construit pe zidul de fortificație al Sibiului. Jos în Pasajul Scărilor este linia zidurilor din incinta a III-a a Sibiului, adică cea construită la mijlocul secolului al XIV-lea. Aceasta se unea cu prima incintă și cu fortificațiile Orașului de Sus, creând spații în trepte gândite pentru o mai bun apărare a cetății, într-un eventual atac dinspre Orașul de Jos.
Odată cu apariția zidurilor Orașului de Jos și a porții Turnului din capătul străzii cu același nume, aceste fortificații, treptat își pierd uzul militar. Dar într-un oraș medieval, cum era Sibiul, orice spațiu era esențial. De aceea și aceste foste fortificații primesc alte destine. Astfel, pe acest loc se construiește, treptat, o clădire cu mai multe niveluri, privită dinspre Orașul de Jos și ridicându-se până în piața Huet, pe dealul Orașului de Sus.
De la mjlocul secolului al XVI-lea, aflăm că aici au fost aduse câteva butoie de vin de la Biertan din mijlocul dealurilor de vin ale Transilvaniei. Nu este clar dacă aici era un depozit sau o anexă a unui han aflat prin apropiere. Cu siguranță nu era un spațiu deschis și dedicat băutului și mâncatului.
Hanurile medievale aveau un specific al lor și niste elemente obligatorii pe care le regăsim la toate. Aveau un spațiu de înnoptat, spații pentru cai și spații comune de servire a hranei. Erau camere de mai mari dimensiuni.
Din Anuarul lui Hochmeister de la 1790 nu aflăm nicio informație legat de acest loc. Dacă aici funcționa un han sau o cafenea sau un restaurant, cu siguranță că marele sibian ar fi notat-o. De altfel în Orașul de Jos el menționează, cu localizări incerte, numai trei hanuri, La Trei Marocani, La Mielul Alb și la Căluțul Alb. Desenele acelor secole, nici ele, nu rețin vreun local în acest spațiu.
Ulterior, spațiul rămâne interesant mai degrabă pentru romanticii orașului, desenatori precum Hans Hermann sau poeți și scriitori și evident ulterior fotografi. Orașul de Jos nu era un spațiu interesant pentru lumea sibiană, pentru loisir-ul orașului. Bunicii și străbunicii noștri nu aveau o imagine plăcută despre aceste spații, murdare, lugubre, rău luminate.
Totuși știm că aici a funcționat o patiserie la începutul secolului XX. Locul primește o altă viață odată cu reamenajarea din anii 30 ai secolului trecut și apoi în perioada comunistă când Butoiul de Aur devine cu adevărat spațiul pe care îl cunoaștem cu toții, restaurantul renumit și emblematic al Sibiului. Arde prin anii 70 este reabilitat odată cu clădirea după anul 2000 iar apoi a găzduit diferite restaurante cu prea puțin succes față de faima locului.
