Baek Sehee: Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki
„Dintotdeauna am avut credința că arta poate mișca sufletul oamenilor. Arta mi-a dat încredere. Încrederea că, deși ziua de azi poate că nu a fost perfectă, a fost totuși o zi bună. Încrederea că și la capătul unei zile deprimante încă ai puterea să izbucnești în râs din te miri ce. Asta înseamnă să-ți trăiești viața.”
Cartea a fost tradusă la Editura Alice Books
Începând cu un citat din lucrarea Une Parfaite Journée Parfaite, a autorului francez Martin Page („Suntem mereu nefericiți, iar tristețea, suferința și teama noastră există cu un motiv bun.
Nu putem separa aceste sentimente de noi”), romanul de debut al scriitoarei sud-coreene Baek Sehee, pe care l-a numit simbolic „Vreau să mor, dar vreau să mănânc tteokbokki”, reprezintă o colecție de dialoguri purtate de aceasta cu terapeutul ei.
Discuțiile au fost înregistrate pe parcursul unei perioade de 12 săptămâni, fiind completate, ulterior, în funcție de lucrurile învățate în ședințele de terapie, prin eseuri în care Sehee povestește cum și-a trăit întreaga viață confruntându-se cu depresia și anxietatea.
Prologul introduce cititorul în lumea eroinei, o tânără care lucrează de cinci ani ca social media director la o editură. Acolo, ea începe să se simtă tristă, anxioasă, plină de îndoieli și să fie extrem de critică față de cei din jurul său, ascunzând toate aceste lucruri până în momentul în care decide să meargă la terapie:
„De ce nu putem să dezvăluim cu onestitate cum ne simțim? Să fie oare fiindcă suntem atât de extenuați de propria viață încât nu mai avem putere să le spunem și altora? Niciodată nu am fost atât de disperată să găsesc alți oameni care să simtă ce simțeam și eu.”
Jurnalul propriu-zis ia naștere după ce naratoarea este diagnosticată cu tulburare depresivă persistentă
Jurnalul propriu-zis ia naștere după ce naratoarea este diagnosticată cu tulburare depresivă persistentă (adică o stare constantă de depresie ușoară), când își amintește scurte momente din copilăria sa: cum era introvertită și mult mai sensibilă decât cei din jur, cum liceul a făcut-o să se retragă și mai mult din mediul în care nu s-a simțit niciodată confortabil, cum nu a reușit să fie admisă la facultate din cauză că trăia într-o familie în care tatăl ei era violent și cum, chiar și după ce a reușit să rezolve toate aspectele pe care societatea le considera greșite (ținând de aspectul ei fizic, de relațiile personale și de carieră), depresia nu a dispărut:
„Ajunsesem să cred că eram deprimată din naștere și că, puțin câte puțin, mă transformasem într-o persoană tot mai întunecată.”
Alături de discuțiile purtate cu terapeutul, care explică și leagă trăirile scriitoarei de experiențele din trecut, în roman se folosesc și termeni de specialitate prin care ea detaliază ce se întâmplă în interiorul său.
De exemplu, dilema intimității (denumită și „dilema ariciului”, care ilustrează paradoxul interacțiunilor umane, subliniind faptul că indivizii au tendința de a se apropia unii de alții pentru a avea relații strânse, dar, în același timp, sunt amenințați de prezența celorlalți din cauza temerilor și vulnerabilităților lor, simțind nevoia de a se proteja și de a evita rănile emoționale) apare atunci când Sehee realizează că, din cauza familiei în care a crescut, își dorește să fie în permanență singură.
Cu toate acestea, când obține această singurătate, devine tristă din cauza lipsei de conexiune.
Un alt element discutat este tendința naratoarei de a spune minciuni pe care nu le poate controla cu scopul de a stârni râsul sau de a se identifica cu cei din jur, acțiune care îi provoacă, ulterior, vinovăție (căpătând sens doar atunci când este explicată de psiholog, conform istoriei sale).
Subiectul este urmat, în mod intenționat, de un eseu care descrie momentul în care eroina a început, atunci când era în școala generală, iar un băiat a criticat pentru prima dată felul în care arăta, să nu se mai simtă frumoasă, întreaga carte explorând și efectul mesajelor pe care societatea le transmite femeilor încă din copilărie asupra dezvoltării lor.
„Nu știu de ce un individ trebuie tratat ca fiind mai puțin important și de ce trebuie să se conformeze standardelor societății când cei care îi denigrează pe alții sunt reala problemă”
Mai departe, scriitoarea vorbește despre stima de sine, despre relațiile cu ceilalți, despre dorința ei de a avea o viață „extraordinară”, despre cum vede lumea în alb și negru („Lumea tinde să se concentreze prea mult fie pe partea cea mai luminoasă, fie pe partea cea mai întunecată”), despre frica de a fi singură, despre cum se percepe în oglindă, influențată de păreri și critici primite de-a lungul timpului („Nu știu de ce un individ trebuie tratat ca fiind mai puțin important și de ce trebuie să se conformeze standardelor societății când cei care îi denigrează pe alții sunt reala problemă”), despre cum definește iubirea și despre cum este respinsă, prin limbaj, moartea în societatea coreeană (aducând în discuție o cultură a rușinii care stigmatizează orice abatere de la norme), specialistul explicându-i, în funcție de fiecare subiect și sentiment, ce are de făcut pentru a trăi fără a fi controlată de anxietate și depresie.
În epilog (scris la mult timp după înregistrarea sesiunilor), Baek Sehee rezumă tot ce a asimilat în cele 12 săptămâni:
„Această carte nu se încheie cu răspunsuri, ci cu o dorință. Vreau să iubesc și să fiu iubită. Vreau să nu mă rănesc pe mine însămi. Vreau să fiu persoana care poate păși în întunericul vast pentru a găsi o fărâmă de lumină în care să rămân pentru mult timp.”
Cuvintele ei sunt urmate de cele ale terapeutului, care vorbește despre cât de specială a fost întâlnirea dintre ele și despre cum, în căutarea vindecării și eliberării, este important să ne amintim că nu există soluții simple sau magice, pentru că existența unui om, așa cum învață autoarea, nu poate fi privită doar în extreme sau reguli absolute: „Inima umană, chiar și atunci când vrea să moară, își dorește deseori să mănânce și un pic de tteokbokki.”
Text de CLAUDIA ALDEA | Carte | Alegerile Claudiei
cover foto Baek-Sehee instagram
