La începutul lunii mai, Cristina Chira a fost invitata cercului de lectură Peda citește. Discuția moderată de eleva Ștefania Cinezan a gravitat în jurul unor subiecte actuale: libertatea manifestată sub forma unei căutări perpetue, vârsta curajului și a vulnerabilității, sexualitatea, feminitatea (nu sub forma eternului feminin, ci a subversivității), relativitatea frumuseții, a normelor, a moralității ș.a.
Textele din acest volum sunt dedicate unei anumite vârste, la confluența unor etape, la mijloc de frământări, pe drumul sinuos al devenirii, când revolta nu doar că e posibilă, e și indispensabilă maturizării. În miezul fiecărei narațiuni poate fi descoperită contestarea, elementul specific al fiecărui personaj. În prima proză, Raluca se ridică împotriva inautenticității unei relații (acuplări), împotriva incongruenței, a sexualității fără miză, fără idealizare, redusă la “un dans pentru care fiecare se pregătise cu alt partener.” În Bravo, două lumi se contestă reciproc. Cu blândețe, fără ostilitate. Una e lumea bunicii, cu aerul ei vetust, cu rolurile sociale bine distribuite, cu ritualuri simple și eficiente de curtare, cu claritate, cumințenie și acceptare calmă a normelor. Cealaltă e a adolescentei întârziate, a debusolării, a spiritului de frondă, a sexului redus la poziții lascive etalate în numerele revistei Bravo.
În prozele Cristinei Chira nu se moralizează, nu se trag concluzii. Nicio lume nu e mai legitimă decât cealaltă: fluturașii se plimbă abulic între ele, își pun întrebări, visează, epatează, sfidează normele fără ostentație, citesc, dansează în jurul focului ca niște vrăjitoare ale epocii moderne, beau, petrec, uită, o iau de la capăt. Fără vină, fără direcție, plutind (sau făcând autostopul) în derivă, din vacanță în vacanță, din festival în festival.
