Cea de-a 8-a ediție Rocanotherworld a început pe Joi 22 iunie 2023 și s-a terminat Duminică seara, 25 iunie, la miezul nopții. Pe parcursul celor patru zile, zona de agrement Aroneanu a găzduit o serie de concerte și dj-seturi desfășurate pe 2 scene.
Pe scena principală au evoluat în total 18 trupe mai noi sau mai vechi. Pe unele, cum ar fi Madrugada sau Warhaus, ieșenii le-au așteptat cu sufletul la gură, căci puține sunt ocaziile de a le vedea live pe o scenă în România. Pe altele, publicul le-a întâmpinat cu aceleași emoții și căldură ca de fiecare dată, chiar dacă au concertat la Iași de nenumărate ori.
Byron este exact una din acele trupe care s-a băgat ușor pe sub pielea ascultătorilor din Iași și care câștigă public nou de la an la an, public tot mai tânăr după cum a menționat Dan Byron, solistul trupei. Versurile unor piese îndrăgite precum „Cu capul în nori”, „Consumatori de vise” sau „Monstrul de sub pat” au fost cântate la unison de sutele de fani care au alcătuit o fortăreață de mâini întinse în fața scenei.
În timpul concertului, Byron a glumit pe tema frecvenței cu care vin la Rocanotherworld spunând că „oamenii aceștia au făcut festivalul special pentru noi, am lipsit o singură dată până acum” și mărturisind că se simt de fiecare dată extraordinar pe acea scenă.
Ai spus pe scenă că veniți întotdeauna cu drag la Rocanotherworld și că până acum ați lipsit doar o dată. Cum de veniți la același festival an de an și continuați să aveți public de fiecare dată?
Da, la o singur ediție știu sigur că n-am fost, dar poate s-or fi săturat și ei. Glumesc! Bine, nu este niciun secret. Venim la fiecare festival Rocanotherworld pentru că suntem foarte buni prieteni cu oamenii care-l fac, dar, dincolo de asta, spectacolele pe care le-am făcut aici au ieșit foarte bine de obicei. De aceea ei ne tot cheamă și fac tot felul de giumbușlucuri sau ne pun în tot felul de situații cum a fost în seara asta că a trebuit să cântăm încă jumătate de oră cu cvartet ca să fie ceva special.
Pe de altă parte, publicul vine pentru că e flămând de muzică și vrea genul acesta de stare. Noi tot dăm ture de țară și oamenii tot vin.
Simțiți că este același public sau e diferit de la an la an?
Da, se tot schimbă și în ultima vreme, de când cu „Nouă”, am simțit o întinerire a publicului nostru. Înainte nu prea am observat asta, mi se părea că este tot pe-acolo. Dar sunt foarte mulți oameni mult mai tineri acum în general, nu doar la acest festival, care vin la concertele noastre ceea ce ne face să simțim altceva pe scenă. E alt vibe.
sursă foto: facebook Byron
Ce s-a schimbat în viața voastră ca trupă de la ultima ediție la care ați venit?
Păi am mai făcut un album, de aproape doi ani cântăm și cu Andrei, celălalt toboșar. S-a mai schimbat și modul trupei de a fi și de a evolua pe scenă și e foarte bine că se întâmplă asta. Nici nu mai știu, sunt foarte multe. Plus că au fost anii aia de pandemie și războiul care ni s-au așezat pe creier și de asta îmi este greu să fac diferența între cum era înainte și cum este acum.
Pentru mine, anul trecut înseamnă 2019. Dar țin minte și cât de strange a fost ediția din 2020 când oamenii erau obligați să stea cu măști chiar dacă erau afară și aveau voia să stea doar în grupuri mici, izolate așa. Nu-i simțeam, cred că a fost primul concert pe scenă mare în vara aia și ne simțeam de parcă am fi cântat la pereți sau la copaci mai exact.
Dacă ai fi fost doar spectator, pentru ce altă trupă ai fi venit în mod deosebit la această ediție?
Eu chiar am fost spectator și am venit din prima seară direct de pe munte, special la Warhaus. E o trupă pe care nu o văzusem de 10 ani și care nici n-a mai existat la un moment dat pentru că s-a reunit Balthazar, trupa-mamă cum ar veni. Am fost uluit să văd cât de mult au evoluat și ce mișto au cântat. Se vede că au o gândire diferită de a noastră, că s-au născut într-o țară liberă și au fost obișnuiți cu genul acesta de cultură de mici. Chiar dacă suntem liberi să plecăm și să vedem ce fac alții, noi încă suntem destul de îngrădiți.
Mi se pare că Warhaus a fost concertul festivalului și păcat că a fost mai puțină lume, fiind și joi. Plus că Warhaus încă nu este un nume cunoscut așa mult la noi, cum nu este nici Balthazar. Am cântat o dată înainte de Balthazar și mi-am luat autografe pe niște viniluri, eram exact ca un fan din ăla entuziasmat și ei erau foarte drăguți. Martin Devoldere era în back stage, m-aș fi dus să beau o bere cu el și să vorbim, dar nu știam ce să-i spun dincolo de „mi-a plăcut cum ai cântat” pe care oricum a mai auzit-o.
Urmează un nou album semnat Byron. La ce să se aștepte ascultătorii voștri?
Da, urmează. Pot spune că e gata deja și a fost scris în mare parte în timpul pandemiei dar și puțin înainte de asta, deci am lucrat vreo trei ani la el. Consider că este cel mai bun lucru pe care l-am făcut până acum. E puțin diferit, ceva mai rock decât de obicei, dar asta ne-a ieșit. N-a fost neapărat o chestie programată, pur și simplu așa am simțit cu toții. Sunt niște faze artistice destul de îndrăznețe pe alocuri. Mie îmi place mult, a ieșit mișto, trebuie să-l ascultați.
