Multiversul SPIDER-MAN | Debutul lui SPIDER-MAN în cinema

Debutul lui SPIDER-MAN în cinema

Spider-Man sărbătorea deja 15 ani de celebritate în comics-urile Marvel când a primit şansa de a se arăta pe marile ecrane în carne si oase… cele ale actorului Nicholas Hammond, puţin familiar acum publicului milenial, întrucât a mai apărut doar în filme în roluri secundare (Once Upon a Time in Hollywood) sau episodice (Farscape).

Lungmetrajul Spider-Man, din 1977, proiectat în cinematografe doar în afara SUA, a reprezentat de fapt episodul pilot al unui serial TV, difuzat de CBS, ce a beneficiat un an mai târziu şi de o versiune niponă, produsă de Toei Company, cu un Spider-Man japonez, “Takuya Yamashiro”, personaj ce apare şi în animaţia Spider-Man: Across the Universe, din 2023.

Revenind la debutul său în cinema, Omul Păianjen a avut de înfruntat un misterios Guru, care şantajează autorităţile cu ameninţarea că va hipnotiza 10 newyorkezi pentru a-i împinge să se sinucidă, iar filmul din ’77 s-a bucurat de o primire rezonabilă, astfel încât Columbia a produs apoi două sequel-uri, în 1978 şi, respectiv, 1981.

Eticheta de ‘sequel’ e însă relativă, atâta vreme cât Spider-Man Strikes Back reprezintă episodul Deadly Dust, prezentat la TV în două părţi, în cadrul serialului The Amazing Spider-Man, în care nemesisul lui Peter Parker (interpretat de acelaşi Nicholas Hammond), Mr. White, nu are vreo super-putere, ci e doar un bogătaş ţicnit care vrea să pună mâna pe niscaiva plutoniu ca să-şi facă o armă, iar Spider-Man: The Dragon’s Challenge, la fel, reuneşte două episoade din aceeaşi serie, cu Spidey pe post de anchetator al afacerilor unor industriaş veros cu interese mari în China comunistă.

Succesul acestei trilogii a fost departe de cel al comics-urilor, astfel că revenirea lui Spider-Man pe marile ecrane a avut apoi serios de aşteptat.

SPIDER-MAN, victimă a conflictelor dintre deţinătorii de drepturi

Sfârşitul de secol XX a fost unul sumbru pentru cei care sperau să-şi revadă supereroul favorit pe marile ecrane.

După ce deţinătorul licenţei din partea Marvel Comics, producătorul Roger Corman, descurajat de lipsa de priză la public a filmelor cu supereroi n-a făcut nimic pentru Spider-Man, aceasta a fost transferată în 1985 către Cannon Film, atunci foarte pe val datorită succesului în serie repurtat cu filme precum Missing in Action, Enter the Ninja sau The Last American Virgin.

Cei de la Cannon l-au decriptat însă greşit pe Spidey, băgându-l în categoria supereroilor monstruoşi (“omul-tarantulă”), fapt ce l-a scos din sărite pe Stan Lee, care a cerut un alt scenariu şi regizor.

Aşa că Tobe Hooper, expert în Horror, a fost înlocuit de Joseph Zito, bun la Actionere, iar pentru Omul Păianjen a fost luat în considerare chiar şi (pe atunci) actorul emergent Tom Cruise, cu Lauren Bacall sau Katharine Hepburn în rolul mătuşii May.

Nu s-a legat nimic, Spider-Man a trecut la 21^st Century Film, dar la începutul anilor ’90, Columbia şi-a declarat interesul pentru a lansa o franciză. Neînţelegerile dintre cele două companii de producţie pe drepturile asupra Spider-Man, în care a fost angrenat de la un punct încolo şi MGM, a mai făcut o victimă celebră, pe James Cameron, care propusese finanţatorilor încă din 1991 un scenariu complet despre originile Omului Păianjen.

Lucrurile au început să se limpezească abia în 1999, după salvarea de la faliment a Marvel, atunci când gigantul comics-urilor a acordat licenţa companiei Columbia, parte a grupului Sony Pictures, iar proiectele cu Spider-Man au primit, în fine, undă verde.

Trecuseră 20 de ani de la ultima prezenţă în cinematografe a Omului Păianjen.

Text de Ioan Big | Filme | Opinii

NOTĂ: Filmul “Omul-Păianjen: Prin lumea păianjenului” are premiera în cinematografe pe 2 iunie 2023.