Construcții naturale la superlativ | Cinci Chirpici
Casele din pământ sunt contstruite în toată Europa și Asia cu metode vechi de peste cinci mii de ani. Amestecul de lut și paie folosit la închiderile verticale ale construcțiilor poartă denumirea de chirpici.
Tehnologia de construire diferă în funcție de perioadele în care a fost folosită, de zona geografică și caracteristicile pământului din această zonă. Folosind resurse locale ieftine, construcțiile din chirpici au fost preferate, în detrimentul construcțiilor din lemn și piatră, mai scumpe și mult mai greu de obținut.
Dacă în vestul Europei sistemul era folosit în special la construirea de locuințe, în est întâlnim construcții de cult și chiar elemente ale cetăților și fortificații construite în acest fel.
„Casa este lut în zori și carte de amintire în amurg.”
Antoine de Saint Exupéry
În mod tradițional, construcțiile din chirpici erau executate prin umplerea unor „cofraje” din scândură de lemn cu amestecul de lut și paie omogenizat. După uscarea peretelui, cofrajele erau înlăturate și se decupau golurile mici ale ferestrelor sau ale ușilor. Cu proprietăți foarte bune de izolare termică și fonică și un cost extrem de redus al materiei prime, sistemul a fost adaptat și îmbunătățit constant. Flexibilitatea materialului a permis ridicarea unor construcții cu forme organice, fluide, cu detalii unice.
Pentru ușurința în construire, după o perioadă de utilizare a materialului, au început să fie folosite din ce în ce mai mult cărămizile compactate din chirpici. Realizate din același tip de amestec de lut și paie, nearse, doar uscate la soare, cărămizile au deschis alte posibilități de construire.
Această metodă de construire mai rapidă a generat noi tipuri de arhitectură. Totuși, din cauza unei capacități portante reduse a chirpiciului și a rezistenței limitate la umezeală construcțiile din acest material au o limită de gabarite, fiind în general construcții pe un singur nivel, care necesită întreținere constantă.
O casă din chirpici este o casă vie.
În zilele noastre, construcția unei case din chirpici este văzută drept un experiment, un act de curaj din partea celor care își propun un astfel de demers.
În lipsa meșterilor populari care moșteniseră meșteșugul din tată în fiu, avem la îndemână o serie de studii realizate pe acest sistem și câțiva producători de aditivi care își doresc să păstreze vie această metodă de construire. Pentru o mai bună rezistență în timp, se folosește chirpiciul ca material de închidere, pentru calitățile sale de izolare, completate de o rezistență sporită a unei structuri din lemn.
În România există câteva exemple de construcții moderne realizate din paiantă, majoritatea locuințe. Printre acestea avem și spații deschise publicului. Datorită plasticității materialului, spațiile au forme rotunjite, organice, asemenea unor povești care au prins viață.
5 Chirpici | Una dintre aceste povești este scrisă în comuna Murighiol, din județul Tulcea, de către o familie care s-a îndrăgostit de acest loc și a decis să îl împărtășească cu cât mai mulți oaspeți.
Ansamblul este alcătuit din cinci construcții din chirpici și lemn, cu acoperiș tradițional din stuf și o arhitectură tradițională cu dotări moderne. 5 Chirpici este locul ideal pentru iubitorii de natură care doresc să se relaxeze într-un decor rustic fermecător, dar și să se bucure de frumusețea sălbatică și magică a Deltei Dunării.
Din pasiune pentru stilul autentic, a fost ales un concept special, care redă in integrum o secvență din viața satului arhaic al pescarilor lipoveni, o uliță de nisip și piatră, întreruptă ici și colo de câte un pâlc de iarbă verde și flori sălbatice, șerpuind printre căsuțele cu mușcate pe prispă.
Imaginea generală este marcată de contrastul dintre albul strălucitor al pereților și culoarea albastru folosită la elementele de lemn ale tâmplăriei și structurii aparente a pridvoarelor.
Finisajul exterior al clădirilor este unul tradițional pentru acest tip de structură, o tencuială din lut cu spoială de var. Textura mai rugoasă și nuanța maronie a registrului superior marchează și scoate în evidență scara la care sunt construite casele.
Ansamblul de volume adăpostește atât spații de cazare a oaspeților, cât și spații comune, un restaurant, spații pentru personal și un foișor.
Punctul central al compoziției volumelor este construcția ce adăpostește zona de relaxare. Cu un element central vertical, vatra ce dă căldură și reunește oaspeții în jurul ei, camera de zi este deschisă către restul funcțiunilor comune și camera de jocuri de la etaj.
Unitățile de cazare sunt amenajate în corpuri volumetrice distincte de zonele comune cu gabarite și detalii specifice locuințelor din zonă.
Un număr de 11 camere duble și un apartament pot adăposti, în total, 37 de oaspeți.
Fiecare cameră are o terasă, iar în interior, vestibul, baie și spațiu de dormit, amenajate într-un reconfortant minimalism cu rezonanță locală. În ceea ce privește materialele folosite în amenajarea interioară, acestea reiau temele și contrastele regăsite în spațiul exterior.
Contrastul alb-albastru, plasticitatea pereților, texturile și căldura lemnului natur sunt îmbinate cu elementele textile alb sau crem cu motive tradiționale. Dotările moderne completează arhitectura autentică, oferind un bun punct de pornire în explorarea peisajului Deltei Dunării.
Text de Arhitect Ioana Aldea | Arhitectură
