Odă mămăligii – varianta unui istoric european
Alex Drace-Francis este profesor asociat de istorie literară și culturală a Europei moderne la Univeristatea din Amsterdam, iar în toamna anului trecut a lansat volumul: “The Making of Mămăligă: Transimperial Recipes for a Romanian National Dish”. Autorul a ajuns prima dată în România în 1990, apoi a revenit cu o misiune umanitară în 93-94; și-a luat doctoratul cu un studiu despre tipar, educaţie şi dezvoltarea identitătii naţionale în Principatele Române (respectiv Regatul României) în secolele XVIII şi XIX, iar în pandemie a scris lucrarea de față.
În timp ce riveranii fie ignoră cotidianul considerându-l banal sau știut de toată lumea, fie sunt ipocriți și ascund sub preș informațiile care par că nu ne fac cinste, măsluind realitatea prin omisiune, alogenii consemnează o sumedenie de detalii și relatează ceea ce văd, miros sau gustă. O fac comparatist, iar de multe ori sunt subiectivi pentru că concluziile se raportează la propriile sisteme de valori diferite de „obiceiul pământului”.
Nu este și cazul lui Alex Drace-Francis al cărui studiu dedicat mămăligii este, indubitabil, echidistant.
Cumva fix această neutralitate pedagogică m-a frapat în timp ce îi citeam cartea și asta doar din cauza faptului că în majoritatea covârșitoare a textelor despre gastronomia românească simți patima și înverșunarea de a dovedi câte ceva.
În bucătăria noastră internă mai mult încercăm să ne impunem teoriile decât să relatăm și sunt un exemplu elocvent al acestei teze deși conformația de jurnalist ar trebui să mă împingă spre un tangaj argumentativ, nu spre heirupism.
Dar ni se dovedește încă o dată că străinul familiarizat cu România (poate chiar îndrăgostit sau care măcar a prins drag de ea) ne este mult mai util decât zeci de entuziaști autohtoni.
În timp ce Alex Drace-Francis susține încă din titlu că Mămăliga (is) a Romanian National Dish, enorm de mulți dintre conaționalii mei îi vor explica (așa cum îmi explică și mie de mulți ani) că 1. Decebal nu avea porumb, 2. Mămăliga e făcută obligatoriu din porumb, 3. Polenta e mai veche și 4. Nimic nu e al nostru, totul e de la alții.
Puteți înlocui mămăliga cu ciorbe, sarmale sau mititei, alte preparate exponențiale pentru bucătăria românească tradițională. Este ceea ce regretatul profesor Vintilă Mihăilescu numea “autorasism culinar” atunci când se limita la raionul food al “excepționalismului negativ românesc”. Nu e cazul aici să detaliem.
Îi datorăm recunoștință autorului, cu care vă puteţi întâlni la Bookfest [24-28 mai], pentru această idee și pentru efort. Ne lipsesc abordările pluridisciplinare ale temelor de nișă (deși cu caracter național) care elucidează întreg spectrul de dileme și confuzii care tot reapar în dezbaterea publică asupra subiectului.
Text de COSMIN DRAGOMIR | Opinii
NOTĂ: Cartea lui Alex Drace-Francis a fost tradusă şi publicată la noi recent, sub titlul “Istoria mămăligii (Povestea globală a unui preparat naţional)” la editura Humanitas.
Citește aici mai multe Articole din EAT & DRINK – PE GUSTUL NOSTRU.
PE GUSTUL NOSTRU | Și burta de vită se plictisește doar de ciorbă
Cosmin Dragomir | PE GUSTUL NOSTRU | O țuică pentru calul meu!
PE GUSTUL NOSTRU | Curiosul caz al sarmalelor vegetariene/de post
COSMIN DRAGOMIR este jurnalist specializat în gastronomie. A înființat gastroart.ro – revistă dedicată cercetării istoriei gastronomiei, editura omonimă care valorifică patrimoniului culinar național. Lucrează la două cărți: Curatorul de zacuscă, publicistică gastronomică și Enciclopedia Universală a Sarmalelor.
