Între 7 iunie și 29 iulie 2023, unul dintre cele mai mari centre de artă contemporană din România, Centrul de Interes din Cluj-Napoca va prezenta expoziția colectivă ”Diasporic”, curatoriată de Ami Barak.
Expoziția va aduce la Cluj-Napoca un număr de nouă artiști internaționali, nume de referință ale momentului în arta contemporană. Adel Abdessemed (Franța), Mircea Cantor (Franța), Gaëlle Choisne (Franța), Latifa Echakhch (Elveția), Hana Miletić (Croația), Melik Ohanian (Franța), Ana Prvački (S.U.A. – Germania), Decebal Scriba (Franța) și Daniel Otero-Torres (Columbia) sunt cei nouă artiști ale căror lucrări vor fi prezentate publicul clujean și celor care vor vizita orașul Cluj-Napoca în lunile iunie și iulie.
În așteptarea expoziției vă invităm să aflați mai multe despre artiștii care vor expune la Centrul de Interes, în expoziția ”Diasporic”.
Adel Abdessemed
Născut în Constantine, Algeria, în 1971, trăiește și lucrează la Paris, Franța. Artistul francez de origine berberă folosește desenul, sculptura, fotografia, performance-ul, videoclipul și instalația pentru a aborda adesea teme legate de violență prin intermediul imaginilor care descriu violența inerentă lumii contemporane. Memorie, traumă, conflagrație, intoxicare și luciditate: Adel Abdessemed își construiește de peste treizeci de ani o operă angajată și incandescentă, care și-a găsit rapid ecou pe scena internațională. “Așa cum spune scriitorul Kamel Daoud despre Adel Abdessemed: “Trebuie să vii dintr-o țară de origine ca a lui Adel, cu simboluri teribile încă vii, capabile de viață și de moarte reală, pentru a înțelege că indignarea artistului este o necesitate, mai degrabă decât o estetică.” De la prima sa expoziție personală din 2001, Abdessemed a mai avut altele la: PS1/MoMA, New York; MIT List Visual Arts Center, Cambridge, MA, SUA; CNAC – Le Magasin (Centre National d’Art Contemporain), Grenoble, Franța; Parasol unit, Londra; Fondazione Sandretto Re Rebaudengo, Torino, Italia; Centre Pompidou, Paris (Adel Abdessemed Je suis innocent, 2012); CAC, Malaga, Spania; Montreal Museum of Fine Arts, Canada (Adel Abdessemed: Conflict, 2017); Otchi Tchiornie la MAC’s, Grand-Hornu, Belgia; L’Antidote la MAC, Muzeul de Artă Contemporană, Lyon, Franța. Lucrările lui Adel Abdessemed au fost prezentate la Bienala de la Veneția de trei ori (2003, 2009, 2015), precum și la Bienala de la Istanbul (2017), Bienala de la Havana (2009), Bienala de la Gwangju (2008), Bienala de la Lyon (2007) și Bienala de la Saõ Paulo (2006). În 2017, a participat la Triennale di Milano The Restless Earth și la Oku-Noto Triennale din Japonia. În 2020, artistul a expus la Fondation Louis Vuitton, Paris, în cadrul expoziției de grup Crossing Views, iar în martie 2022, a deschis “An Imperial Message”, o expoziție personală de anvergură, cu cinci etaje, la Rockbund Museum, Shanghai.
Mircea Cantor
Mircea Cantor (născut la Oradea în 1977) este un artist de origine română care s-a considerat întotdeauna un cetățean al lumii. Opera sa este bogată și pune în lumină defectele și disfuncțiile ființei umane prin prisma societății noastre contemporane. Poetică și alegorică, întreaga sa programă este caracterizată de această capacitate de a aborda subiecte dure și complexe, dar întotdeauna într-o estetică suspendată între realitate și fantezie. El rămâne concentrat asupra aspirațiilor umane, observând cu meticulozitate comportamentul nostru. Interogarea esenței umane este esențială, artistul dorește să livreze o operă formativă inspirându-se din diverse domenii ale cunoașterii pentru a da sens existenței umane. Dintre expozițiile mai mult sau mai puțin recente amintim 2022 ‘Fire Doina’, Base/Progetti per l’arte, Florența, Italia 2021 ‘NULLA DIES SINE LINEA’, ÉDITIONS DILECTA, Paris, Franța, Art Club #32, Villa Medici – Academie de France, Roma, Italia , 2020 ‘AM I REALLY FREE? ‘, STUK Arts Center, Leuven, Belgia 2019 ‘Manifestation IN SITU Patrimoine et Art contemporain’, La Passe Muraille, Forteresse De Salses, Salses-le-Château, Franța, ‘Wine wallpapers and other leaks’, #7 clous à Marseille, Marseille, Franța, ” Înainte “, Chapelle de l’Oratoire, Musee d’Arts de Nantes, Franța , ‘Chasseur d’Images’, Musée de la Chasse et de la Nature, Paris, Franța, 2018 ‘Vanatorul de imagini’, Musée de la Chasse et de la Nature, Paris, Franța, ‘HISTORY IS JUST A BULLET ON YOUR TIMELINE’, Galeria VNH, Paris, Franța, ‘Adjective to your presence’, Fondation Hermès, Tokyo, Japonia, 2017 ‘Your Ruins are my Flag’, Fondazione Giuliani, Roma, Italia, 2016 Château de Pierrefonds, Salle des Gardes, Pierrefonds, Franța, ‘La partie invisible de l’infini’, Galerie de l’Atelier Brancusi / Centre Pompidou, Paris, Franța, ‘ACTE I, ACTE II, ACTE III. Bellum & Maternitas’, Fondation Frances, Senlis, Franța ‘5775 Part II’, Dvir Gallery, Tel Aviv, Israel , 2015 ‘Performance’, Musée Picasso, Paris, Franța, ‘Zero, Performance’, Fondation Francès, Paris, Franța, 2014 ‘Mircea Cantor: Selected Works’ – Rennie Collection, Vancouver, BC, Canada, ‘Ti Do La Mia Giovinezza’, Magazzino d’Arte Moderna, Roma, Italia, 2013 ‘Q.E.D’, Muzeul Național de Artă Contemporană, București, România, 2012 Centre Pompidou – Prix Marcel Duchamp, Paris, Franța.
Gaëlle Choisne
Gaëlle Choisne, născută în 1985 la Cherbourg, trăiește și lucrează la Paris și Londra. Este implicată în diverse instituții publice și private, proiecte alternative, proiecte colective și extra-proiecte culturale din Haiti. Abordarea lui Gaëlle Choisne este legată de istorie prin vestigiile sale coloniale. Munca ei este irigată de o explorare meticuloasă a legăturilor care stau la baza colonialismului și a sistemelor de dominație. Ea face din relația dintre obiecte, materiale, referințe, creație și public paradigma operei sale, dintre intimitate și politică, dintre reflecție științifică și emoție. Dimensiunea politică a operei lui Gaëlle Choisne pare să fie legată, printre altele, de originile sale: Franco-haitiană, ea articulează o gândire care intersectează problemele politice, sociale, economice și ecologice cu tradițiile vernaculare ale țării din Caraibe, cu miturile și modurile sale de viață în context postcolonial. O astfel de moștenire, care suprapune tradițiile și procesul de exotizare a acestora, precum și efectele nocive ale colonizării, necesită o reflecție asupra unei poziții propriu-zis decoloniale, integrată în istoria Americilor și în impulsul de a refuza dominația. Și-a prezentat instalațiile sculpturale cu diverse ocazii: o expoziție personală la La Centrale Powerhouse din Montreal, Untilthen Gallery din Paris, Zacheta din Varșovia, The Mistake Room din Los Angeles. A participat la mai multe rezidențe în Franța și în străinătate: OPTICA și Art3 Valence din Montreal, Cité internationale des arts din Paris, Rijksakademie din Amsterdam și rezidența Atelier Van Lieshout. De asemenea, a participat în 2015 la Bienala Internațională de la Havana și la Bienala Internațională de la Lyon, iar în 2017 la Bienala de la Sharjah, la Beirut Tamawuj Act II și la Bienala de la Curitiba, Brazilia. A expus la Musée des Beaux-Arts din Lyon, la MAMO din Cité Radieuse a lui Le Corbusier, la situl arheologic Lattara – Muzeul Henri Prades în parteneriat cu MO.CO din Montpellier, la Muzeul CAFA din Beijing și la Muzeul Pera din Istanbul.
Latifa Echakhch
Născută în 1974 în El Khnansa (Maroc), LATIFA ECHAKHCH trăiește și lucrează între Vevey și Martigny (Elveția). Condusă de necesitatea de a contracara anumite prejudecăți, contradicții și stereotipuri din societatea noastră, ea izolează și pune în discuție materiale care sunt simbolice pentru aceste fenomene. În 2007, Echakhch a prezentat A chaque stencil une révolution la Le Magasin, Grenoble, în cadrul primei sale expoziții personale la muzeu. De atunci, lucrările lui Latifa Echakhch au fost prezentate în Franța și în străinătate în cadrul a numeroase expoziții personale: la Kunsthaus din Zurich, Centrul Pompidou din Paris, macLYON din Lyon, Hammer Museum din Los Angeles, MACBA din Barcelona, FRI ART din Friborg, Frac Champagne-Ardenne din Reims, Swiss Institute din New York, Tate Modern din Londra, Le Magasin din Grenoble; precum și în cadrul unor expoziții de grup; și ca parte a Bienalei de la Istanbul, a 54-a ediție a Bienalei de la Veneția, a 11-a ediție a Bienalei de la Sharjah, a Bienalei Jerusalem Art Focus și a Manifesta 7 din Bolzano. În 2018, lucrările sale au fost expuse la KIOSK din Ghent, la Noul Muzeu Național din Monaco, la Contemporary Copenhagen, Danemarca, iar în 2019 la Fundația Memmo din Roma, Italia. Echakhch a câștigat Premiul Marcel Duchamp în 2013. După cum a spus atunci Alfred Pacquement, pe atunci director al Centrului Pompidou și șef al juriului pentru acest premiu, despre artistă: “Opera sa, între suprarealism și conceptualism, pune în discuție cu economie și precizie importanța simbolurilor și reflectă fragilitatea modernismului.” În 2015, Echakhch a prezentat lucrarea Screen Shot la Museum Haus Konstruktiv, Zurich, și a fost distinsă cu Premiul de Artă Zurich. Latifa Echakhch reprezintă Elveția la cea de-a 59-a ediție a Bienalei de la Veneția din 2022.
Hana Miletić
În practica sa, Hana Miletić reflectă asupra problemelor de reprezentare și reproducere socială, oferind în același timp o perspectivă asupra modului în care folosește fotografia și asupra legăturilor dintre fotografie și țesut. Miletić modelează textilele din fotografiile pe care le face pe străzile din Bruxelles și Zagreb, documentând urmele de deteriorare și reparație. Pentru a aborda problemele de reprezentare și reproducere – o economie inerentă a fotografiei – în afara mediului său, fotografiile menționate mai sus există doar ca fișiere de bază pentru textile. Concentrându-se asupra structurilor comunitare și a interacțiunilor sociale, practica sa artistică explorează consecințele eșecurilor politice și ale recesiunilor economice pentru individ și societate. Miletić vede în procesul de țesut – care necesită mult timp și dedicare – o modalitate de a contracara anumite forțe economice, politice și sociale. Ea numește această practică “muncă de îngrijire” sau “muncă de reproducere”, cu referire la ideile feminismului materialist. Hana Miletić, născută în 1982 în Croația, lucrează la Bruxelles și Zagreb. A studiat fotografia la Academia Regală de Arte Frumoase din Anvers și la Gerrit Rietveld Academie, Amsterdam; istoria artei și arheologia la Universitatea Liberă din Bruxelles; și studii generale la Universitatea din Utrecht. A primit Premiul BOZAR în cadrul Premiului pentru artă tânără din Belgia. A avut o expoziție personală la Wiels, Bruxelles, în 2018 și a participat la cea de-a 13-a ediție a Bienalei Sharjah (2017). În ultimii ani a avut expoziții personale la Kunsthalle Mainz, Germania, Muzeul de Artă Modernă și Contemporană, Rijeka , Croația, MUDAM Luxembourg, Luxemburg, Kunsthalle Bergen, Norvegia, Manifesta, Prishtina și Our Other Us, Bienala Art Encounters, Timișoara 2019.
Melik Ohanian
Melik Ohanian, născut în 1969, este un artist francez de origine armeană care trăiește și lucrează la Paris și New York. Lucrările artistului pun în discuție mijloacele, suporturile și puterea alegorică a imaginilor, revenind constant la mai multe subiecte: zonele deșertice, lumea muncii, sfârșitul utopiilor revoluționare, fapte sociale, istorice sau științifice. Melik Ohanian a primit mai multe premii pentru lucrările sale, printre care Leul de Aur pentru cel mai bun pavilion național (Armenia), 56-a Bienală de la Veneția (2015); Premiul Marcel Duchamp (2015) și Premiul Visarte, Zurich (2019). Melik Ohanian a fost selectat pentru Rezidența Pinault 2022 și va face parte dintr-o expoziție de grup la LaM, Villeneuve d’Asq în 2023. Lucrările artistului au fost prezentate în cadrul unor expoziții personale în numeroase muzee internaționale, cum ar fi Musée National d’Art Moderne, Centre Georges Pompidou, Paris (2021, 2016); Parc Trembley, Geneva, Elveția (2018); Magasins généraux, Patin (2018); l’Hôtel de la Bûcherie, Paris (2018); CRAC Occitanie, Sète (2014); Utah Museum of Contemporary Art, Salt Lake City (2013).
Ana Prvački
Ana Prvački s-a specializat în muzică, în teatru, a lucrat cu măști, în arhitectură, în artele plastice și în apicultură, domenii care îi oferă o practică de polenizare încrucișată care variază de la acuarelă la video, la performantă și la realitate augmentată. Printre expozițiile și proiectele sale personale se numără: Gropius Bau, Berlin, de Young Museum, San Francisco, Hammer Museum, Los Angeles; Isabella Stewart Gardner Museum, Boston; Castello di Rivoli Museo d’Arte Contemporanea Torino; Artists Space, New York; și Institute of Contemporary Arts, Singapore. Lucrările sale au fost incluse în cea de-a 13-a ediție a Bienalei de la Gwangju,a 14-a ediție a Bienalei de la Istanbul, Bienala de Artă de la Bangkok în 2020, Documenta 13 2012, Bienala de la Sydney 2007, Bienala de la Singapore 2006, Trienala de la Torino 2005. Filarmonica din Los Angeles și Bienala de Arhitectură din Chicago au comandat performanțele lui Prvački. În 2019 a fost artistă în rezidență la Muzeul de Young, unde a creat o expoziție solo în colaborare cu Google Arts and Culture, care a câștigat premiul Webby 2020 pentru utilizarea realității augmentate. În calitate de artist digital inaugural în rezidență la Gropius Bau în 2021-2022, Prvački a dezvoltat o experiență de realitate augmentată și a prezentat publicului o nouă specie de albine numită Apis Gropius.
Decebal Scriba
Decebal Scriba s-a născut în 1944 în România. Locuiește și lucrează la Fontainebleau-Avon. Artist român, sosit în Franța în 1990, Decebal Scriba s-a ilustrat în anii ’70 și ’80 ca o personalitate marcantă a artei contemporane. Producțiile sale sunt considerate astăzi ca fiind revelatoare ale unei avangarde românești postbelice. Grație unui program coerent elaborat din medii eterogene: fotografie, instalație, performance, artă video, artistul abordează în același timp arta conceptuală și performativă, chestiuni legate de limbajul formal și textual, de reprezentarea spațială sau de simbolistica gesturilor și a formelor. Semnul este omniprezent în lucrările sale, făcând referire atât la limbajul scris de mână, cât și la limbajul corpului, la matematică sau chiar la cult. El devine astfel suportul unor reflecții filosofice și politice, punând în discuție relația cu ceilalți și cu arta. A expus în România începând cu anul 1974, participând la expoziții colective notabile: “Situație și concept” [Situation and concept], Atelier 35, București (1974); “Fotografie și film experimental” [Photography and experimental film], Casa Artelor, București (1979); “Scrierea” [Writing], Institutul de Arhitectură, București (1980); “Spatiu-Obiect” [Space-Object], Institutul de Arhitectură, București (1982); “Spatiul-Oglinda” [Space-Mirror], Institutul de Arhitectură, București (1986); “Experiment în arta românească după 1960” [Experiment in Romanian art after 1960], Teatrul Național, București (1996). În timpul regimului comunist, a participat la mai multe proiecte în străinătate, între 1973 și 1988, care încurajau arta prin corespondență, sau așa-numita “mail-art”, cum ar fi “Objeto de Interferencia”, Sao Paulo (1985) sau proiectul ecologic “Messagio Terra”, Milano (1983). Împreună cu Nadina Scriba și cu participarea unui grup de prieteni, a inițiat proiectul video documentar “House pARTy”, edițiile I și II, între 1987 și 1988, la București. După 1990 a participat la expozițiile “When History Comes Knocking: Romanian Art from the 80s and 90s in Close Up”, curatoriată de Judit Angel, la Galeria Plan B din Berlin (2011) și “The Poetics of Politics”, curatoriată de Olivia Nitis, Galeria Propaganda, Varșovia (2012). În 2015 deschide prima sa expoziție personală la Victoria Art Center, București, urmată de cea de-a doua, în 2016, la Galeria Calina din Timișoara, ambele curatoriate de Olivia Niț. Contribuie la expoziția “Situații și concepte”, curatoriată de Magda Radu, organizată în 2017 la Salonul Proiect din București și participă la expoziția “Viața -mod de întrebuințare”, Bienala de Artă Contemporană Art Encounters – Timișoara, 2017, curatoriată de Ami Barak și Diana Marincu. Rămase în anonimat din cauza dimensiunilor politice, lucrările sale întreprinse în timpul dictaturii românești au fost astfel reabilitate în ultimii ani pe scena artistică europeană. În același timp, artistul continuă să investească domeniul artei conceptuale prin performance, fotografie sau desen, perpetuând reflecții filosofice impregnate de spiritualitate asupra relației cu lumea și cu existența.
Daniel Otero-Torres
Daniel Otero Torres s-a născut în 1985 la Bogota. În prezent locuiește și lucrează la Paris. Lucrările sale se bazează pe reconstrucția ideologiei prin intermediul unor desene adesea realiste realizate manual pe aluminiu și oțel. Aflându-se la granița dintre desen și sculptură, construcțiile de tip origami ale lui Otero Torres apar la început ca niște fotografii alb-negru de mare format. La o privire mai atentă, ne dăm seama că imaginile sunt, de fapt, desene realizate manual, cu multă muncă, cu creioane de grafit pe o suprafață plană care are greutatea vizuală a hârtiei, dar densitatea reală a metalului. Tehnica neobișnuită a artistului reușește să creeze o dislocare a materialelor, precum și a contextelor: imaginile sale reprezintă adesea nu un singur individ, ci un colaj vizual și istoric creat din mai multe surse: de la arhive și cărți vechi, până la imagini găsite în ziare contemporane sau surse online care reflectă procesul artistului de înțelegere a rolului populațiilor marginalizate sau în mare parte ignorate care au jucat, totuși, roluri esențiale în istoria recentă din întreaga lume. Lucrările sale au fost expuse în numeroase instituții, precum Palais de Tokyo, Paris (2021); Drawing Lab Paris (2021); MACAAL, Marrakech, Maroc (2020); Espacio 23 al colecției Jorge Perez, Miami (2019); La Tôlerie, Clermont Ferrand, Franța (2019); FLAX Foundation, Los Angeles (2019); Musée Régional d’Art Contemporain MRAC Sérignan, Franța, inclusiv expoziția sa personală (Dé)placements (2017) și expoziția colectivă Bandes à part (2018); Centrul de Artă Contemporană din Villeurbanne, Rhône-Alpes, Franța (2016); Kunstverein Sparkasse, Leipzig, Germania (2014); Heidelberg Kunstverein, Germania (2011); și Fundația Bullukian, Lyon, Franța (2010), printre altele. În 2022 participă la Bienala de la Lyon. A fost distins cu premiul programului de creație și cercetare Hors les murs al Institutului Francez; Premiul Rhône-Alpes de la Jeune Création, Rendez-vous 15, Bienala din Lyon.
