MIKE OLDFIELD, magicianul universurilor sonore
În 1972, în vârstă de doar 19 ani, un timid Mike Oldfield pășea în studiourile The Manor, din Oxfordshire, Marea Britanie, cu o serie de înregistrări demo și un vis: acela de a-și înregistra în mod profesionist albumul de debut.
Ceea ce nu avea să știe mult prea tânărul și sfiosul Oldfield este că rezultatul, Tubular Bells, va deveni un succes fenomenal, nerepetat vreodată nici măcar de Oldfield însuși.
Vândut în peste 15 milioane de exemplare la nivel global, de la lansarea sa din mai 1973, Tubular Bells reprezintă ambiția bizară a unui compozitor cât se poate de ,,necopt”, care înregistează singur peste 16 instrumente, suprapuse în 274 de imprimări diferite, fără a avea vreodată dorința succesului masiv.
De altfel, în acelaşi an, debusolat de magnitudinea fenomenului Tubular Bells, Oldfield decide să se facă aproape nevăzut și să își dedice următorul an înregistrării albumului Hergest Ridge.
Într-o ciudată întorsătură de situație, succesul Hergest Ridge va fi umbrit imediat tot de… Tubular Bells, Oldfield devenind singurul artist care s-a detronat singur din vârful topurilor britanice.
Ce-i drept, Michael Jackson și David Bowie au reușit și ei această performanță, însă factorul decisiv a fost trecerea lor în neființă.
Bine-mersi și cât se poate de în viață, adolescentul Mike Oldfield realizează imposibilul, dărâmând convențiile industriei: fiecare față a LP-ului este dedicată unei singure piese de peste 20 de minute, fără versuri sau refrene memorabile, întregul material discografic metamorfozându-se într-un loc de joacă pentru Oldfield, care îmbrățișează elementele minimalismului cult cu sensibilitățile rock-ului progresiv și ale jazz-ului.
De altfel, cultura pop a păstrat intactă moștenirea lui Oldfield și prin folosirea intro-ului compoziției Tubular Bells, Part One, drept temă principală a coloanei sonore a filmului The Exorcist.
Cu toate acestea, singurul lucru care ar trebui să ne înspăimânte la Mike Olfield este imensa lui abilitate de a jongla cu estetici, stiluri și instrumente, fără a-și pierde scânteia de geniu ce l-a transformat într-unul dintre marii reprezentanți ai muzicii britanice.
Luna aceasta, pe 15 mai, Mike Oldfield împlinește 70 de ani și poate că n-ar fi rău să revizităm unul dintre LP-urile emblematice ale secolului trecut, născut din dorința pură de exprimare artistică sinceră, neîngrădită de limitările industriei muzicale.
Deși muzicianul britanic a fost cât se poate de profilic în următoarele decenii, pășind și în teritoriul pop-ului mainstream, pare că nimic nu poate să doboare magnificul succes al Tubular Bells, o creație proaspătă chiar și la 50 de ani de la lansare.
Text de Alex Mușat | Opinii
