Luna mai este dedicată unui subiect sensibil și încă foarte puțin explorat: sănătatea mentală. Cu această ocazie, Iașul devine pentru al doilea an gazda unui festival care își propune să discute deschis și liber despre importanța acestui subiect – Romanian Mental Health Film Festival. Începute deja pe 4 mai, activitățile vor continua până duminică, 7 mai, într-un ritm tot mai alert.
Programul festivalului include difuzarea a 5 producții românești ce au și o serie de invitați speciali din cadrul echipelor de producție, dar și a trei filme internaționale. Pe lângă asta, mai sunt incluse și o serie de dialoguri la Casa de Cultură a Studenților, dar și petreceri care au rolul de a încheia prin mișcare fiecare zi. În total, festivalul numără peste 20 de invitați: regizori, moderatori, DJ și artiști.
Duminică, Romanian Mental Health Film Festival se va închide cu filmul „Crai Nou” cu 8 nominalizări în cadrul Premiilor Gopo, având-o ca invitată specială pe actrița Ioana Chițu, câștigătoarea Premiului pentru Tânăra Speranță.
În spatele acestui festival ce se întinde pe 4 zile stau 3 oameni și alte câteva zeci de voluntari.
Raluca și Teodora sunt psihoterapeute și în 2006 au fondat împreună Asociația În Dialog, în cadrul căreia organizează diverse proiecte, conferințe și workshop-uri etc. Majoritatea acestor activități au vizat categorii de persoane vulnerabile, cu precădere copiii și familiile lor afectate de fenomenul migrației sau persoanele lucrătoare sexuale.
Dan este artist vizual DJ și performer, fiind absolvent al Facultății de Arte din Iași, secțiunea foto-video, însă în ultimii 12 ani, acesta și-a relocat activitatea în București, unde ține diverse ateliere practice în cadrul Atelier Malmaison.
Background-ul celor trei organizatori s-a împletit perfect, astfel încât să poată construi împreună primul festival de film dedicat sănătății mentale din România. Fiind un proiect aflat încă la început de drum, echipa merge pe principiul de lucru japonez, în care fiecare face câte puțin din toate.
„Încercăm să nu ne stabilim directivele, ci doar să conturăm cât mai bine identitatea festivalului. Desigur, în mare, Teodora și Raluca se ocupă cu definitivarea programului și cred că prin prisma profesiei lor au un cuvânt mult mai mare de zis legat de filmele și speakerii pe care ar trebui să-i alegem. Eu mă ocup de părțile mai tehnice. Dar în rest, toți facem cam aceleași lucruri. Așadar suntem pe rând cu toții directori artistici sau curatori” (Dan Basu)
De ce credeți că este important acest subiect al sănătății mentale și de ce avea nevoie de un festival?
Teodora: Eu și Raluca am început să vorbim despre asta încă din 2019 pentru că eu fusesem în acel an la un festival de film dedicat mediului și mi s-a părut că avea o atmosferă foarte prietenoasă, dar și oportună pentru a vorbi despre un subiect delicat cum este cel al mediului. I-am spus atunci Ralucăi că noi tot facem evenimente micuțe și nișate, dar nu e suficient pentru a vorbi despre importanța sănătății mentale. Un festival de film ar fi un prilej foarte potrivit.
Raluca: În 2020 a început pandemia și, evident, am pus pe pauză ideea, dar în 2021 s-a întâmplat că ne-am reîntâlnit cu Dan și ne-a încurajat să continuăm cu ideea noastră, să-i dăm o formă. Ne-a spus că nu este foarte greu și că avem forța să facem asta.
Dan: Importanța discuției despre sănătatea mentală a fost amplificată și de acel context, cu pandemia, pentru că oamenii și-au regândit anumite priorităti. A devenit o discuție mai publică. Apoi și pe fondul crizei din Ucraina, discuția a devenit și mai relevantă.
Deci Romanian Mental Health Film Festival a venit dintr-o nevoie pe care voi ați simțit-o la oameni?
Dan: Nevoia discuției despre sănătatea mentală era acolo, fără a folosi neapărat limbaj științific specific. La fel și nevoia de a discuta fără să pui etichete. Dacă discuți deschis despre sănătatea mentală, nu înseamnă mereu că ai nevoie de consiliere. Și-atunci ne-am gândit că pentru a putea discuta deschis despre asta, trebuie să o facem într-un cadru mai relaxat. Adică printr-un festival.
Noi toți avem pasiunea asta pentru film, avem background cultural, așa că am spus că am putea să ne folosim de aceste atuu-uri și să includem discuțiile cât mai informal în cadrul unui festival de film.
Ați mai avut evenimente conexe sau create împreună?
Raluca: Organizate împreună nu, dar înainte să ne apucăm de festival, am discutat puțin dacă are mai mult sens să-l facem în București sau în Iași. Ne-am clarificat destul de repede că Iașul este cel mai potrivit oraș. Cred în București ne-ar fi fost mai greu să coalizăm o comunitate până chiar și spațial. Adică să aducem pe același fir câteva cinematografe, localuri, săli pentru spațiile de dialog și să creăm o axă geografică.
Dan: În București, termenul de comunitate este altfel înțeles, pe când în Iași, diferitele comunități existente au contact mai mare între ele. Noi fiind crescuți și educați aici, avem antenele mult mai bine conectate la comunitățile din Iași.
Teodora: Pe lângă asta, mai este și implicația emoțională. Suntem toți 3 ieșeni, așa că am zis că încercăm să facem un eveniment care să fie pe agenda culturală a orașului și apoi poate chiar națională, un eveniment care să fie asociat cu Iașul, dacă tot s-a început campania asta cu brand de oraș și cum promovăm cât mai bine turismul local. Eu aș spune că la fel de important este și turismul cultural.
Mi-ai anticipat cumva o întrebare, dacă vedeți acest festival ca unul de referință națională.
Teodora: Sigur că da! Într-un mod optimist, ne dorim ca festivalul ăsta în 5 ani (realist în 10) să fie genul de festival pentru care îți iei concediu ca să vii să participi la toate evenimentele.
Dan: Plus că mai avem și niște ediții satelit, pe lângă festivalul principal, din Iași. Vrem să facem și ediții secundare mai mici în alte orașe, cum am făcut anul trecut în București. Practic, facem o selecție de filme din ediția principală, eventual filme la care sunt șanse să vină și regizorii și să avem discuții la final cu publicul.
Voi cum vedeți oportunitatea asta de a transmite mesaje prin intermediul filmelor?
Dan: Eu nu aș spune că vrem să transmitem un mesaj anume prin intermediul filmelor. Vrem doar să creăm un context în care să se poată discuta lejer despre niște probleme care poate în trecut erau tabu. Dar altfel, noi nu avem o agendă clară în transmiterea unui mesaj.
Raluca: Idea de bază sau misiunea de bază a festivalului este să folosim filmul pentru a provoca o conversație despre probleme umane importante și complexe, din realitatea imediată, onorând experiența reală a oamenilor. De altfel, dialogul este un element esențial pentru sănătatea mentală, pentru informare și pentru cunoaștere.
Dan: Noi am structurat festivalul în aceste trei componente: filmul, dialogul și petrecerile. Filmul prioritizează o discuție interioară, introspectivă, îl mai auzi pe regizor vorbind și compari punctele de vedere, dar în același timp stai deoparte. Apoi avem dialogurile unde discuția este mai interactivă, iar petrecerile practic au rolul de a relaxa oamenii și de a-i ajuta să discute liber, informal.
De regulă aceasta este ocazia perfectă pentru a se crea conexiuni atât între invitați care probabil nu au avut ocazia să se întâlnească în același context, dar și între invitați și oameni sau între invitați și voluntarii care se implică foarte mult. E mereu o atmosferă foarte plăcută și efervescentă. De aceea am și insistat ca invitații să nu vină doar în ziua evenimentului lor și apoi să plece, ci să participe la cât mai mult din festival.
Așadar, se merge pe ideea de awareness sau pe normalizare?
Teodora: Eu aș spune că pe normalizare, dar și pe informare, ceea ce duce la cunoaștere. Dar asta se poate face doar prin dialog, adică vorbind unii cu alții.
Raluca: Deci cuvântul cheie este dialogul, care duce spre cunoaștere. Vorbind despre problema pe care o ai, ai șansa să te repoziționezi.
Anul trecut s-a pornit de la factorii izolare și trauma războiului. Anul acesta există o altă temă sau v-ați inspirat din altceva?
Dan: Într-adevăr, am făcut referire la pandemie, dar noi nici anul trecut nu am propus o temă clară. Am decis împreună încă de la început să nu stabilim o temă anume, ne ferim să facem asta.
Teodora: Plus că asta are legătură și cu misiunea festivalului. Dacă am alege o temă am nișa publicul și discuțiile, însă noi ne-am propus să ajungem cât mai larg și cât mai divers, de asta avem și intrarea liberă.
Totuși există măcar o serie de teme de dezbatere în cadrul dialogurilor
Dan: Noi am grupat invitații după anumite criterii. De exemplu, Erwin Castler este curator și se pricepe foarte bine la observarea artiștilor, iar Judith este artist performer, așa că i-am pus împreună într-un dialog. Se pornește de la limbajul de expresie, provocările performanței și provocările mediului competitiv în lumea artistică.
Alex Tocilescu și Ștefan Teișan au avut ocazia de-a lungul vieții să lucreze în proiecte de amploare și au experiența lucrului cu foarte mulți oameni, dar și presiunea burn-out-ului. Pe lângă asta, Alex Tocilescu poate vorbi prin prisma experienței personale despre cum se poate percepe migrația.
Radu Umbreș și Valer Cosma sunt antropologi și vor vorbi despre modul în care fenomenul migrației a afectat societatea părinților noștri și apoi generația noastră. Plus că amândoi studiază antropologic mediul rural și vor discuta și despre fenomenul „brain drain”, adică exodul valorilor intelectuale. Documentând mai multe aspecte ale societății rurale actuale, au un punct de vedere complet și detalii despre toate mecanismele migrației.
Aveți alte manifestări de profil din acest domeniu care vă inspiră?
Raluca: Da, suntem în contact cu majoritatea festivalurilor de sănătate mentală din afară. Unele dintre ele au vechime mare, de peste zece ani și chiar cred că putem învăța de la ele pentru că se simte în organizarea lor că e totul bine pus la punct.
Teodora: cred că cel mai „aspirațional”, ca să spun așa, este cel din Scoția, care are o tradiție de vreo 15 ani. Dar el este mai complex, este un festival de artă și cultură, nu doar de film.
Cum a fost primită ediția de anul trecut?
Dan: chiar foarte bine. Noi am încercat să nu facem mai mult decât putem, ca să nu lăsăm niște părți descoperite. Apoi, am încercat să facem tot posibilul ca publicul să înțeleagă cât mai bine care este programul și cum este el structurat. Lucrul acesta a fost foarte bine plănuit. Dacă au fost niște înțelegeri, alea au fost minore și de regulă nu țineau de noi, ci au fost mai degrabă tehnice și circumstanțiale.
Noi nu am primit până acum nicio plângere în privința festivalului per total, așa că, zic eu, feedback-ul tot este unul bun.
O altă parte importantă și de care ne-am lovit la început a fost este modul în care noi traducem în română titlul festivalului. Când vorbim de mental health, noi ne referim la sănătate mentală, chiar dacă el se traduce și ca sănătate mintală.
Teodora: Cei care au participat ne-au spus că este bine că se întâmplă acest festival și că era necesar, dar și că este foarte bine că se întâmplă în Iași.
Dan: Aș vrea să mai adaug și că am avut o mare deschidere din partea instituțiilor din Iași, ne-au ajutat foarte mult și le mulțumim pentru asta, la fel și sponsorilor noștri. Avem și foarte mulți voluntari tineri implicați și este o mare onoare să colaborăm cu ei pentru că aflăm informații multe direct de la sursă, ne ajută să ne conectăm mai bine la realitatea tinerilor.
Romanian Mental Health Film Festival Romanian Mental Health Film Festival își propune să folosească filmul pentru a iniția conversația despre sănătatea mentală și despre probleme umane importante și complexe din realitatea imediată, onorând experiența oamenilor. Festivalul a fost organizat cu ajutorul sponsorilor: Thinslices, Thoughtworks, Romsoft, Optica Transparența și Iulius Mall Iași.
Programul complet al festivalului: https://rmhffest.ro/program/
