Deși îmi plac perioadele de sărbători, cu tradițiile lor specifice și cu atmosfera de familie, recunosc că, uneori, agitația pe care o provoacă mi se pare copleșitoare. Din acest motiv, de multă vreme mi-am dorit să plec într-o vacanță într-o astfel de perioadă.
Pentru că Sărbătorile pascale din acest an s-au suprapus cu vacanța școlară, am profitat de ocazie pentru a revizita o destinație care mi-a rămas în suflet de dinainte de pandemie, adică Bali. Dincolo de jungla luxuriantă și de tradițiile spectaculoase, insula are multe plaje tropicale la Oceanul Indian. Pe o astfel de plajă am petrecut și ziua de Paște, într-o stațiune numită Nusa Dua.
Sentimentul că eram cam singurii de acolo care celebrau ceva nu mi s-a părut că a știrbit ceva din bucuria sărbătorii. Nu am simțit nici nevoia de a gusta neapărat din mâncărurile tradiționale (pe de altă parte, știam că ele mă așteaptă când revin acasă). Dimpotrivă, după cum mă așteptam, mi s-a părut cumva eliberator faptul că nu trebuia să fac acea mulțime de lucruri pe care le făceam de obicei de sărbători. Vremea tropicală caldă și atmosfera calmă de pe plajă au oferit un superb fundal liniștit în care am putut să reflectez asupra semnificației Paștelui. Chiar dacă eram departe de obiceiurile tradiționale pascale românești, permanența tradiției și-a spus cuvântul. În definitiv, Sărbătorile pascale sunt un moment de celebrare a bucuriei. Și ce loc e mai potrivit decât o plajă tropicală pentru a simți cu adevărat bucuria? Cred că mi-aș dori să petrec și alte sărbători în astfel de locuri.
