Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 07/03/2023
Artă & Cultură / Teatru Viața Orașului

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor

Alina Mușina De Alina Mușina
Comentarii „Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor Share „Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor


„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor.

Duminică, 5 martie, la Teatrul Sică Alexandrescu din Brașov a avut loc premiera spectacolului „Omul Zilei”, în regia lui Dan Tudor.

Dan Tudor s-a născut în 1967 la București. În 1995 a absolvit Academia de Teatru și Film la clasa maestrului Mircea Albulescu. A regizat sute de spectacole, care s-au jucat pe cele mai importante scene din teatrele din România și din străinătate. Regizorul a câștigat numeroase premii de teatru și film. El este și producător de filme de scurtmetraj. Producțiile sale cinematografice au fost apreciate de critica de specialitate din SUA.

Regretatul critic, Mircea Ghițulescu îl considera : „maestrul comediei îndelung așteptat”.

Distribuția spectacolului “Omul zilei” este una de excepție: Gabriel Spahiu, Carmen Moruz, Mădălin Mandin, Gabriel Costea, Ioana Predescu și Ion Gâlmă.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Ioana Predescu, Gabriel Spahiu, Carmen Moruz, Gabriel Costea

În preambulul premierei de la Teatrul Sică Alexandrescu, am discutat cu Dan Tudor, în încercarea de a afla cât mai multe detalii “din culisele” spectacolului.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Regizorul Dan Tudor

Care a fost momentul care a „declanșat” scenariul.  De la ce a pornit ideea scrierii piesei de teatru “Omul zilei” ?

Toate spectacolele seamănă cu noi. „Cine e omul care a văzut moartea?” Eu sunt. Am văzut moartea din apă. Scenariul ăsta l-am scris când, în urma unei întâmplări, am ajuns în mijlocul unui lac. N-am mai putut înota.  Nimeni nu a venit să mă scoată de acolo și am început să mă obișnuiesc cu ideea că mor. Mă lăsam sub apă, vedeam lucrurile deformate absolut, dar exista și o seducție a morții, a faptului că voi dispărea. Și totuși nu e atât de rău. Aproape că nu mai luptam. Ieșeam la suprafață și intram.

Făcând lucrurile astea, ieșind, intrând din ce în ce mai rar ieșeam, pentru că începusem să mă obișnuiesc cu ideea că voi înghiți apă, că lucrurile se vor termina definitiv.

Te obișnuiești că obosești, obosești, obosești…Începi să pendulezi între cele două:  viață și moarte. Și, la un moment dat, de pe mal, trimis de Dumnezeu, un domn a venit lângă mine.

Până la urmă, salvatorul ăsta, a fost unul care avea datele fizice potrivite. Adică nu era un om. Nu m-a ridicat din apă, ci mi-a spus: „Trebuie să stai, să aștepți”. A înotat lângă mine, apoi mi-a spus: „Nu te prinde de mine, că o să cădem, o să ne scufundăm în apă”. Erau niște plante care mă agățaseră de picioare. Și el, când a venit, au venit de la debarcader, pentru că el, înainte de a se arunca, a vorbit cu salvamarii și au venit cu barca și m-au scos.

Din punct de vedere al omului care a văzut moartea. Eu am văzut-o și am văzut-o și din apă. De atunci lucrurile s-au schimbat.

Când ieși, câteva zile, luni, chiar, totul părea un pic deformat între cele două. Nu mai funcționau foarte logic anumite lucruri. Chiar dacă îmi făceam treaba, mergeam unde aveam treabă, dar nu mai puteam fi foarte coerent. Eu realizam ce fac, știi? De asta, în situațiile de aici deformate, poate în comicul ăsta, scenariul au un punct de pornire.

Da, retrăiesc o stare. Acum, dar și când am făcut „Omul care a văzut moartea”. Când am făcut spectacolul „Omul zilei”, dar și când l-am făcut la Național, am vrut să fac o lupă imensă. În spatele acelei lupe, care să reprezinte veranda,  locul pe unde veneau oamenii în casă și să îi vezi deformați întâi și după aia să intre în realitatea asta.

Nici aici nu am putut să o fac, pentru că era costisitor un astfel de decor și propunerea scenografică a fost alta, dar niște elemente importante de atunci, din gândurile alea, există aici. Nu mai spun că textul ăsta este un text de atunci, generat de experiența aia,  nu e textul autorului. În mică măsură a mai rămas textul lui Victor Eftimiu. Acum o să prindem și 95 de ani de la premieră. Se împlinesc 95 de ani!

În 1928 când s-a făcut piesa asta, exista Compania Bulandra, care era a doamnei Bulandra, Tony Bulandra. Ei au făcut o comandă, către editură, deși în timp s-a dovenit că a scris-o bine. Eftimiu a scris sute de piese, a scris foarte mult, prin anii ‘30 era cel mai jucat autor roman. Scria pe bandă rulantă, destul de comercial, însă două au rezistat: aceasta și „Înșir-te mărgărite”.

Mai are una, „Cocoșul negru”, care e tot un basm, cum e „Înșir-te”. Schema asta simplă, dar extraordinară. Ce se întâmplă încă de la începutul piesei este extraordinar. Primul cuvânt care se rostește în piesă este „Extraordinar”.

Închipuiți-vă să salvați pe cineva de la înec, să îl băgați în casă, să mai fie și țigan. Și nu mai vrea țiganul să plece din casă. Ce faci? Deși acesta e un țigan cumsecade și există tot felul de prejudecăți legate de etnia asta, nu? Până la urmă, niciunul nu seamănă cu altul, dar cam asta m-am gândit: cum ar fi să bagi țiganul în casă și să nu mai vrea să plece, pentru că, vrea să se însoare cu fii-ta, ba  să te facă primar, ba spune că e nepotul tău.

Da! Spectacolul este vesel, există multă fantezie, dar și o umbră de nostalgie, de melancolie.

Domnule, hai, spune-ne și povestește-ne și învinge prejudecățile cu care am venit la spectacol, la teatru, și fă-ne să credem că povestea asta este adevărată și că se întâmplă acum.

Care vor fi surprizele în privința scenografiei?  Pentru că spectacolul „Omul zilei”  va fi diferit alcătuit pe scena din Brașov, față de “Omul care a văzut moartea”,  de la Teatrul Național.  Sunt alți scenografi care au lucrat aici.

Diferența între cele două spectacole este că abordarea de acum este una mai modernă, mai aproape de publicul de azi față de cea de la Teatrul Național care  este destul de fidelă textului. Este un scenariu, o adaptare a piesei originale și acela este textul original, într-o variantă clasică, acolo având și actorii de vârstă, doi actori octogenari, domnul Costel Constantin și doamna Adela Mărculescu, care are 85 și dânsul  82.

Scenografii, oricum, propun o schiță și un decor în urma discuțiilor cu regizorul. În „Omul zilei” a trebuit să vin, de fapt, cu prima variantă concepută de mine a spectacolului.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Ioana Predescu, Gabriel Spahiu, Carmen Moruz

 La Teatrul Național ați avut până acum peste 200 de reprezentații. Spectacolul a fost primit foarte bine de publicul bucureștean. De ce credeți că povestea din spatele piesei este încă actuală, zilelor noastre ?

Piesa se joacă de 10 ani de zile. S-au schimbat și generații de actori și de public.

Spectacolul de la Teatrul Național seamănă mult mai puțin cu spectacolele pe care eu le fac în mod obișnuit. Acolo, când trăia domnul Caramitru, s-a dorit să se meargă pe textul cât mai fidel și pentru că autorul, Eftimiu, avea o legătură cu originile nașterii domnului Caramitru. Erau din aceeași etnie. Era machedon. Acest lucru a făcut să încercăm și o colaborare cu ambasada respectivă, lucru care nu s-a întâmplat. Acolo se joacă încă spectacolul în variantă de la premieră.

Mie îmi place mai mult spectacolul de aici. Din punct de vedere personal, e mult mai original și mult mai puternic, seamănă cu amprenta asta personală.

Prezența artiștilor angajați ai Teatrului „Sică Alexandrescu” au făcut posibil acest proiect. Făcusem spectacole înainte la Brașov, de exemplu, „Sânziana și Pepelea”. Dar fără actorii brașoveni, dacă nu îi aveam pe ei, nu aș fi propus acest spectacol. Este o distribuție bună. Nu mai vorbesc de bucuria reîntâlnirii cu Carmen Moruz și cu Gabi Costea. A fost un motiv permanent de complicitate. Încrederea a existat de la început.

După 15 ani în care am făcut „Domnul Goe” să mă întorc aici, și 12 ani sunt de când am făcut „Făt Frumos”. A fost o conjunctură favorabilă care a făcut să ne întâlnim. Așadar, în urmă cu 10 ani am venit cu acest scenariu, pe care noi îl avem acum și pe care lucrăm. Nou este totul în piesa asta.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Gabriel Spahiu, Ioana Predescu

Piesa are și o latură politică destul de pregnantă care iese la suprafață exact când nu te aștepți. Ce ne puteți spune despre acest lucru?

Politica luată în răspăr. Cred că se vor bucura oamenii de felul ăsta de a prezenta lucrurile. E un amestec interesant, un amestec simplu, s-a făcut și un film pe tema aceasta. Un film de Fellini, „La Strada”. Cu un tip care era un om obișnuit sau un artist de circ și pe care toată lumea, toți concetățenii vor să îl pună primar tocmai pentru că făcuse o faptă eroică, nu pentru că avea calități de primar. Mi se pare potrivită comparația cu ceea ce se întâmplă în interiorul piesei „Omul zilei”.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Carmen Moruz, Gabriel Costea, Ioana Predescu

Având în vedere că ați lucrat cu actori pe care îi cunoșteați de ceva vreme, cu care ați mai colaborat în trecut  și astfel erați, cumva, închegați, cam cât au durat repetițiile pentru spectacolul acesta?

Dar să știți că eu nu lucrez mult, lucrez foarte concentrat, vorbesc de ore de repetiții. Cred că sunt vreo două luni. Să zicem că pe 11 martie s-ar împlini două luni de zile de când ne-am întâlnit. Un timp ok pentru repetiții, nu am făcut într-o zi. Am încercat să ne bucurăm. Mie mi se pare și că eficiența artiștilor, care sunt și ei oameni, scade după trei ore de lucru și după nu faci decât să le strici cheful.

Iar spectacolele rezistă foarte mult după ce regizorul pleacă, dacă sunt făcute acceptabil, bine sau să nu mai spunem excepțiile astea, dar ele sunt ținute în joc de bucuria artiștilor, de plăcerea lor de a veni la teatru și de a-și reaminti de perioada de repetiții, de a arăta publicului ceea ce, împreună cu regizorul, au descoperit și lucruri care nu ar fi niciodată accesibile unui om obișnuit.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Gabriel Costea, Carmen Moruz, Ioana Predescu, Mădălin Mandin, Gabriel Spahiu

Există o concentrare, o focusare asupra unor evenimente și asupra trăirilor. Și atunci se fac niște descoperiri. Se creează legături cu un spațiu, cu credința sau cu divinitatea.  În ceea ce ne privește pe noi, pe artiști, se pot întâmpla dacă ai asta în minte în clipele de concentrare scenică. Pentru că alte momente  în care să te delimitezi total de propriile probleme și de ce se întâmplă în jurul tău nu sunt. Poți găsi în momentele astea chiar bucuria că te poți gândi și la partea asta, să știți.

Totul este de atitudine, talent, respect și implicare. Atitudinea nu trebuie negată și tipul ăsta de actori… Artiștii sunt artiști de dimineață, de când ies din casă, până seara, când intră în casă înapoi, ei au statutul ăsta, nu pot să iasă din el, nu au voie, nici când mănâncă, nici când stau de vorbă.  Statutul ăsta de artist înseamnă că poți să faci lucruri care altora le sunt inaccesibile, că Dumnezeu ți-a dat un dar, un talant de care nu poți să îți bați joc,  neavând grijă de modul în care e privit talentul tău.

 În distribuție, în rolul Vagabondului, care este practic personajul principal din scrierea inițială a lui Victor Eftimiu,  l-ați ales pe Mădălin Mandin. Cum credeți că a adus el o altă interpretare,  în conturarea personajului, din  „Omul zilei” ?

Mi se pare foarte interesant ca din apă să fie scos un băiat ca Mădălin și să îl bagi în casă iar el să nu vrea să mai plece din casă. Ai impresia că lucrurile se închid în momentul în care un domn intră în apă să salveze un tip care vrea să se înece. Domnul Filimon, personajul care intră în apă devine eroul zilei, de fapt, omul zilei este Gabriel Spahiu, nu Mădălin, cel scos din apă este pretextul ca salvatorul să devină „Omul zilei”.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Mădălin Mandin, Gabriel Spahiu

Închipuiți-vă cum arată cuplul ăsta: Gabriel Spahiu, eroul și Mădălin Mandin, cel scos din apă. Sunt lucruri care sunt legate de bucătăria spectacolului și spectacolul e foarte amuzant. Sunt multe momente de fantezie, care nu mai au legătură cu textul, ci cu echipa pe care o avem, cu perioada lucrului, dar și cu un mod propriu de lucru.

Este o schemă foarte simplă. Eu asta le spuneam și în prima zi de repetiții: marile spectacole rezistă datorită scriiturii clare, limpezi. Se dovedește întotdeauna că cel mai simplu e cel mai greu. Cu cât încerci să simplifici, cu atât ești mai artist. Tocmai asta diferențiază categoriile de actori. Dar spuneam că piesa rezistă prin această simplitate: un om e scos din apă, vrea să se înece, un altul e la pescuit, îl scoate din apă, îl aduce în casă, îi dă să mănânce, să bea, îl îmbracă și se așteaptă ca acesta să plece și să îi mulțumească.

Acesta nu vrea să mai plece din casă și îi cere tot felul de lucruri, printre care și acela de a deveni primar, nu cel scos din apă, ci salvatorul. Asta încearcă și-l fabrică, el încearcă să-l prepare ca pe un primar care are un ascendent în fața oricui: e erou, el poate fi valorificat, poate fi prezentat la posturile de știri. Aceste influențe de imagine ne fac și pe noi uneori să votăm mai mult sau mai puțin bine. Apoi realizăm că am votat  imaginea și nu omul sau în profunzime. Piesa vorbește și despre asta.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Carmen Moruz, Ioana Predescu, Gabriel Spahiu, Mădălin Mandin

 Ce le transmiteți oamenilor care vor alege să vină la Teatrul Sică Alexandrescu să vadă piesa „Omul zilei” ?

 Spectacolul are o umbră de credință.  O umbră de credință există în orice spectacol pe care l-am făcut și ar trebui să existe în orice spectacol făcut de un om care crede în existența și în apartenența noastră la divinitate, la Dumnezeu și la credința creștină, în cazul nostru.

Fiecare spectator care vine la teatru se gândește „Domnule, hai, spune-ne și povestește-ne și învinge prejudecățile cu care am venit la spectacol, la teatru, și fă-ne să credem că povestea asta este adevărată și că se întâmplă acum”. La fel se va întâmpla și în cazul Omului zilei.

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor
Carmen Moruz, Ion Gâlmă, Ioana Predescu

„Omul zilei”: interviu cu regizorul Dan Tudor

Următoarea reprezentație a spectacolului „Omul zilei” va fi vineri, 17.03.2023, la Sala Mare a Teatrului Sică Alexandrescu, de la ora 19:00

Foto: Teatrul Sică Alexandrescu

Foto Dan Tudor: www.tnb.ro

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută