WEYES BLOOD – Nostalgia modernă a unui suflet rătăcit(or)
Pentru fanii scenei Indie americane, unul dintre highlight-urile lunii februarie îl reprezintă turneul european al cantautoarei NATALIE MERING, ce aniversează anul acesta 20 de ani de când performează sub pseudonimul Weyes Blood, inspirată fiind de romanul sardonicei scriitoare Sudiste Flannery O’Connor, Wise Blood.
Pentru melomanii nefamiliarizaţi cu stilul aparte al experimentalistei Natalie Mering, un mix inclasificabil de Folk psychedelic, DIY Noise şi Soft Rock, albumul And in the Darkness, Hearts Aglow, lansat la finele anului trecut, reprezentând a doua parte dintr-o trilogie aparte începută cu uluitorul disc de Pop orchestral din 2019, Titanic Rising (definit de artistă ca “The Kinks meets WWII or Bob Seger meets Enya”), se constituie într-o excelentă bază de start în descoperirea uneia dintre cele mai originale prezenţe din underground-ul milenial.
Amintind mai puţin de căutările de sine din spaţiul Noise, de pe LP-ul de debut Weyes Blood, The Outside Room (2011), ori de madrigalele Folk din The Innocents (2014), în favoarea influenţei pe care a avut-o colaborarea de dată mai recentă a Nataliei cu Lana Del Rey sau asocierea în turneu cu Kacey Musgraves, prin ale sale elegante 10 piese orchestrate în manieră Baroque-Pop, And in the Darkness, Hearts Aglow este, fără îndoială, unul dintre cele mai reuşite albume din 2022, an post-pandemic pe care Mering îl caracterizează în piesa The Worst Is Done drept “… a long strange year / Everyone’s sad / They lost what they thought they had / We lost our voices / Can’t keep with all the changes / It’s a different world”.
Temele de pe And in the Darkness, Hearts Aglow nu sunt neapărat noi, date fiind crizele pe care le traversăm cu toţii, căci Weyes Blood cântă despre sechelele singurătăţii din izolare, despre impactul tehnologiei asupra comunicării interumane, despre pierderea identităţii, însă artista surprinde sub forma unui “colaj dinamic”, într-un mod extrem de personal – de la explorarea mitului lui Narcis până la abordări deliberat retro-pop-ish, à la Carole King sau Phil Collins -, neliniştile generale legate de viitorul incert, pentru care doar capacitatea noastră de reinventare reprezintă speranţa de contrabalans.
Nu întâmplător, probabil, titlul albumului, And in the Darkness, Hearts Aglow, poate fi interpretat şi ca o trimitere la Hearts in the Darkness, romanul lui Joseph Conrad, tradus la noi ca Inima întunericului. Un avanpost al progresului, parabolă realmente impresionantă despre natura umană.
După cum ne reaminteşte, uşor melancolică, Natalie Mering, “when your heart’s on fire, smoke gets in your eyes”.
Text de Ioan Big
Cover foto © Neil Krug
Alte Articole, Știri din MUZICĂ.
