GastroMir(ifice) | Cosmin Dragomir: Mâncare din Țara Soarelui Răsare și de prin vecini
Mi-am descoperit pasiunea pentru istoria gastronomiei pe când, în urmă cu vreo zece ani, am început să caut mai multe informații despre un bar chinezesc din Bucureștiul interbelic: Fu Chiang. Despre el nu am aflat mare lucru, dar am descoperit alte istorii fascinante.
Și apropo de localuri cu specific asiatic, tot în interbelic am avut și un bar Nipon, ulterior denumit Arizona (sic!). De menționat și restaurantul Nan Jing, inaugurat în comunism și care funcționează și astăzi, dar și Wu Xing, care în anii ’90 aduceau la noi conceptul de delivery.
Ruka Izakaya
Am ajuns incredibil de târziu în acest loc, la un an și ceva după inaugurare, deși sunt un fan declarat al lui Cătălin Petrescu, din mâna căruia am mâncat deseori la fostul său loc de muncă, de pe Nordului. Meniul mic, cum îi șade bine unui restaurant, lungit doar (oportun) de lista de opțiuni pentru sushi.
Au și destule variante de main dish care nu conțin pește crud, așa că nu vă fie frică, se găsesc preparate pentru toate gusturile. Ba chiar există și sushi cu creveți tempura sau signature dish-ul cu vită waygu, foie-gras și icre negre. Personalul este amabil și bine informat. Mi-aș fi dorit mai multe variante de vinuri la pahar, dar cum prețurile sunt decente, puteți opta pentru o sticlă.
Restaurant Seoul
Două lucruri m-au speriat aici: porțiile (foarte mari) și locul de fumat, care e cumva pe acoperiș. Știam foarte bine kimchiul de la ei, adus la caserolă de bunul meu prieten Mihnea, care a și locuit vreo câțiva ani în Coreea de Sud. Mâncarea este delicioasă, meniul consistent, cu multe opțiuni. Poate prea multe.
Oferta de băuturi e cea care pune cele mai mari probleme, sărăcăcioasă, dar cumva o scoți la capăt, că te duci să mănânci, nu să te bețivănești. Când am primit bolul cu ramen am crezut că e pentru două persoane (se pare că cel cu fructe de mare e și mai mare). Noi am primit și câteva mini-porții din partea casei, cât să ne acomodăm cu meniul.
Totul corect, gustos, suprinzător. Pe scurt, abia aștept să mă reîntorc.
Din fu
- Alexandru Moruzzi Voievod 78
Un clasic al bucătăriei chinezești, ascuns pe o străduță de pe lângă Mall Vitan și, de departe, preferatul meu. De afară nu prea ai da doi bani, înăuntru nu știi ce să mai comanzi. Personal, nu sunt un fan al porumbului, ci doar al mămăligii, dar aici mi-l comand pe cel picant.
Dacă nu sunteți de-ai casei, cereți și fasolea verde tempura (la un moment dat nu era pe meniu), care merită din plin. Peștele cu sos gros de soia, dulce, vine întreg, iar capul este delicios.
Dacă vă place oaia, luați. E potrivită chiar și pentru cei mai simandicoși, pentru că mirosul e estompat de celelalte arome. Nu uitați, exact ca în mai toate restaurantele asiatice, opțiunile de la desert sunt limitate!
Text de Cosmin Dragomir
foto cover facebook.com/Rukaizakaya.ro
