Ștefan Chirițescu | Vinul de casă este cel mai bun?
Decembrie nu este doar luna cadourilor, este și luna în care gospodarii își arată familiei, prietenilor și cunoscuților cum le-a ieșit vinul pe anul în curs. Este ca un uriaș târg de vin, etapa pe gospodării.
Un studiu care măsoară obiceiurile românilor în termeni de consum media, shopping, lifestyle, măsoară o afirmație interesantă, și anume “prefer vinul făcut în casă celui din comerț.” Studiul are o amplă bază de respondenți și mai multe valuri de culegere a datelor, ceea ce îl face reprezentativ pentru populația României.
Astfel, aflăm că în ultimii 10 ani, în ciuda evoluției din industria vinurilor, afirmația de mai sus este apreciată în mod pozitiv de peste 55% dintre conaționalii noștri.
1/3 din consumul de vin provine din acest vin “de țară”.
Altfel spus, peste jumătate dintre români preferă vinul făcut în casă celui de la raftul magazinelor mai mari sau mai mici. Iar această afirmație ce indică o intenție clară de preferință se corelează cu o dată certă de consum: 1/3 din consumul de vin provine din acest vin “de țară”.
Desigur, nu suntem singura țară din lume în care consumul de vin făcut în bătătura proprie este important în total consum. De exemplu, Austria, care este un important producător de vinuri albe, are un procent ridicat de consum de vin de … și aici se oprește comparația. Se oprește, pentru că în Austria, ca și în multe alte țări cu tradiție în vin, producția de vin care depășește 100 de l trebuie declarată.
Altfel spus, când faci peste 100 l de vin, statul te consideră un mic producător aka ai drepturi și obligații. Dreptul cel mai mare este că îl poți eticheta și comercializa cu un value mai mare. În limbaj de marketing înseamnă că îți poți face un brand din via ta. Și nu e chiar puțin.
Dar vestea mai puțin bună pentru acești aproape producători este că au și niște obligații. Obligația de a-și trimite vinurile la evalurea unei autorități (în traducere nu poți să bagi în vinul tău zahăr cu nemiluita, de exemplu), și, cel mai important, obligația de a-ți fiscaliza activitatea.
Ce învățăm de aici?
Spre deosebire de o mică elită a băutorilor de vin care crede că vinul facut acasă este o otravă curată, acest mod de a profesionaliza vinul înseamnă că acest tip de vin este un vin corect tehnic. Atenție, nu neapărat bun în sensul de valoros dar corect tehnic, ceea este din start un pas înainte versus vinul neaoș din gospodăria românească.
Din acest punct pornește discuția despre un vin bun: când respecți un minim de standard de producție, iar acest “bun” începe cu calitatea strugurilor, cu arta de a opri fermentația în funcție de cum vrei să vinifici vinul, cu recipientele în care vrei să faci maturarea (celebra damigeană nu e chiar recipientul perfect) și multe alte “finețuri” care, inevitabil, sfârșesc într-o discuție tehnică și complexă.
Așa că sfatul meu pentru aceste sărbatori, dar și pentru consumul ocazional și plăcut de vin, încearcă vinurile îmbuteliate.
Poate de la o cramă mică, care are nevoie de suport sau de la o cramă mare care îți propune o ediție limitată (poți fi sigur că aici oenologul a pus mult suflet pentru că are mai puține oportunități să facă un vin mare).
Și mai presus de toate: încearcă un vin dintr-un soi românesc. Îmbuteliat.
Text de ŞTEFAN CHIRIŢESCU – publicitar și marketer
Cover Image by Brigitte Werner from Pixabay
