EXCLUSIV | Interviu cu scriitoarea POLLY SAMSON: Viața, un teatru pentru visători

Interviu cu scriitoarea POLLY SAMSON: Viața, un teatru pentru visători

Polly Samson, pe care cu toții o știm drept „muza lui David Gilmour din Pink Floyd”, a dovedit încă de la începuturi că e mai mult de atât. Îndrăgostită de cuvinte încă din fragedă pruncie și cochetând serios cu scrisul, Polly a devenit o figură marcantă a literaturii britanice contemporane, odată cu lansarea primelor sale volume de proză scurtă.

A dat startul în 1999 cu Lying in Bed. A urmat și primul roman, Out of the Picture fiind lansat un an mai târziu și ajungând finalist la Author’s Club Award. Un al doilea volum de povestiri, ajuns Cartea anului în publicații precum Sunday Times, Daily Mail sau The Telegraph a fost Perfect Lives (2010).

În tot acest timp, Polly a contribuit cu aceeași dăruire la ceea ce noi numim „soundtrack-ul vieților noastre”. High Hopes, Take it Back sau What do you want from me sunt printre primele piese Pink Floyd care s-au bucurat de aportul lui Samson, conturând ceea ce avea să devină The Division Bell. POLLY SAMSON a continuat să scrie versuri pentru albumele solo ale soțului și prietenului său cel mai bun, David Gilmour, cei doi completându-se perfect.

În 2015, a revenit cu un roman de dragoste, durere, trădare și acceptare, The Kindness fiind la rândul său numit Cartea anului de către The Times și The Observer. 

Foto: Debra Hurford Brown, Daily Mail 

În 2020 a apărut A Theatre for Dreamers, un roman al fanteziei și al pierderii inocenței într-un cerc de artiști și poeți îndrăgostiți de viață, înconjurați de frumusețea răpitoare a insulei Hydra, iar în vara acestui an cei de la Humanitas ne-au făcut o mare bucurie, lansând varianta în limba română, Un teatru pentru visători, în traducerea lui Vali Florescu. Lecturând-o cu bucurie și nesaț, m-am gândit la cei care poate, încă nu au avut ocazia să o facă, așa că, cine altcineva, dacă nu chiar autoarea romanului ar putea să vă convingă să-l citiți?

Polly, e o bucurie să avem în sfârșit acces la scrierile tale în limba română. Eu te-am descoperit citind The Kindness, care m-a mișcat teribil… 

Eu îți mulțumesc, Alexandra, mă bucură mult să aud asta. De fapt, mă bucură și mai mult faptul că acesta este doar începutul și că în 2023 va urma o altă surpriză pentru publicul din România. 

Un teatru pentru visători, Ed. Humanitas, 2022 (Foto: FB Polly Samson)  

Un teatru pentru visători ne-a câștigat inimile, asta e sigur. Cred că dacă vara ar putea fi un roman, acesta ar fi cel mai bun exemplu. Ce te-a inspirat în alegerea temei? 

Totul a început cu insula Hydra. În 2014 mergeam acolo împreună cu familia și prietenii. Lectura mea de vacanță a fost cartea de memorii a unei scriitoare australiene care a locuit acolo în perioada anilor ‘50. Numele ei este Charmian Clift, și nu doar cartea – Pell Me a Lotus -, atât de frumos scrisă m-a fermecat, ci și personalitatea ei. Și nimic nu e întămplător.

La scurt timp am găsit câteva fotografii rare cu ea și Leonard Cohen, cu siguranță știi despre ce vorbesc: un grup de tineri frumoși și plini de viață, într-o tavernă, în jurul unui pin bătrân, Charmian cu capul pe umărul lui Cohen.

Fotografiile fuseseră realizare în anii ‘60, într-o perioadă extrem de interesantă atât din punct de vedere cultural, cât și politic, dar mai ales din punctul de vedere al egalității femeilor. Dându-mi seama că nu pot călători în timp pentru a fi acolo, mi-am dorit cu toată ființa mea să aflu cât mai multe despre acel grup. Am fost fascinată. Așa a luat naștere tema romanului.    

Bohemian chic: Charmian Clift (dr.), alături de Leonard Cohen și alți tineri poeți (Sursă foto: Getty Images)

A fost greu să îmbini realitatea cu ficțiunea? Ți-a oferit asta mai multă libertate de exprimare sau dimpotrivă? 

A fost greu, dar minunat… să te simți constrâns. Mi-a oferit o structură clară și, cu cât cercetam mai mult personajele reale, cu atât mai responsabilă mă simțeam față de ele. Avantajul a fost că mi-a fost ușor să-mi imaginez că acest grup de prieteni este al meu. De câte ori vizitam insula, erau acolo, reali în mintea mea. A fost grozav să mă las „bântuită” în tot acest timp de personajele cărții mele…  

Polly Samson, alături de soțul său, David Gilmour, pe insula Hydra (Foto: Sarah Lee/The Guardian)

Ce te-a condus spre literatură? Îți mai amintești primul tău text scris?  

Mereu am fost atrasă de scris. Mama mea spune că am început să scriu fără nici măcar să știu bine a citi! Am destule povestioare scrise și „salvate”, cu ajutorul ei, încă de dinainte de a ajunge pe băncile școlii. 

Care este cartea care te-a făcut să te îndrăgostești de lectură?

Pe primul loc, mereu: The Magic Wishing Tree, de Enid Blyton, și A Necklace of Raindrops, a lui Joan Aiken. Nu mă pot decide.  

Dincolo de a fii recunoscută ca romancieră şi autoare de proză scurtă, ai scris versuri pentru grupul Pink Floyd. A fost intimidant să devii o parte importantă a acestei ,,legendare ecuații”? 

David Gilmour și Polly Samson în studio, 1994 (Foto: FB Polly Samson)

Da, a fost, într-adevăr, dar nu de la început. Nu era intimidant să scriu cu David Gilmour, pentru că tot procesul era cât se poate de natural. În plus, credeam că voi rămâne un contribuitor anonim. A devenit intimidant odată ce DG a insistat să fiu recunoscută. A avut dreptate când a spus că nu e nimic greșit cu asta și că-i voi mulțumi într-o bună zi, dar în acele vremuri, totul se petrecea între ei, în ,,clubul băieților”. 

Prima oară când am ascultat The Division Bell eram doar o adolescentă, iar versurile mi-au atras atenţia. Acum, după mai bine de 15 ani, încă mă întreb… a fost muzica mereu înaintea versurilor? 

Mă bucură nespus să aflu că versurile au fost pe gustul tău și mă înclin. În cazul meu și al lui David, muzica este mereu cheia. Cred că din tot ce am scris împreună, doar pentru Louder Than Words (Pink Floyd) și Yes, I Have Ghosts – piesă lansată odată cu apariția romanului A Theatre for Dreamers, ca un omagiu adus lui Leonard Cohen – am scris versuri, fără nicio linie melodică stabilită. 

David Gilmour, alături de mezina familiei, Romany Gilmour, la voce și harpă. Clipul a fost filmat chiar pe insula Hydra

Cum ți-ai descrie stilul de a scrie? 

Imersiv este ceea ce-mi propun de fiecare dată.  

Pentru 2023, se preconizează lansarea The Kindness în limba română. Cum arată viitorul pentru scriitoarea Polly Samson? 

Ha, deci, știai! Și eu mă bucur! Cât despre viitor, sper că voi reveni cu un nou roman cât mai curând. Ah, momentan, lucrez alături de David Gilmour la noi cântece. Promițător, nu?  

 Îți mulțumesc, Polly! A fost o reală plăcere. Ba chiar mi-ai îndeplinit un vis pe care-l aveam încă de mic copil, acela de a povesti, chiar și virtual, cu una din muzele Pink Floyd. 

Eu îți mulțumesc pentru întrebările excelente! Toate gândurile mele bune!

Interviu de ALEXANDRA CUZA