Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 15/11/2022
Eat & Drink / Pe gustul nostru

Mai avem (ne)VOIE și de ketchup?

Cosmin Dragomir De Cosmin Dragomir
Comentarii Mai avem (ne)VOIE și de ketchup? Share Mai avem (ne)VOIE și de ketchup?
Mai avem (ne)VOIE și de ketchup?


Habar nu am dacă ne radicalizăm din ce în ce mai tare, dacă avem nevoie de din ce în ce mai multe reglementări și standardizări, dar Poliția Gustului există și e din ce în ce mai vocală.

Există unele rețete unde chiar nu ai voie să schimbi ingredientele, spre exemplu, celebrul caz al pastelor carbonara. Asta datorită faptului că acea rețetă are tot felul de protecții internaționale. Dacă o modifici, poți să îi spui, în cel mai bun caz, à la carbonara, stil carbonara…

Există, însă, milioane de alte rețete care nu sunt protejate și miliarde de gusturi subiective, care preferă miliarde de combinații de ingrediente. Doar că, plăcerea unora este sacrilegiu pentru alții.

Scriu aceste rânduri după ce, în decurs de două săptămâni, m-am întâlnit cu Poliția Ketchup-ului.

Prima dată, pe capacul interior al cutiei în care mi-a fost livrată mâncarea: probabil că oamenii au zis să facă o glumiță, dar să ne și educe și mi-au explicat, folosind chiar termeni ce au trebuit să fie cenzurați, că NU AM VOIE să nu mănânc marginile și să nu mă pună mama dracului să pun ketchup pe ea. În fine, am aflat ce am voie să fac cu mâncarea pe care am plătit-o.

A doua oară era să fiu acuzat de zădărnicirea combaterii pusului de ketchup pe sarmale. Un diplomat turc a făcut un apel pe twitter ca turcii și grecii să se unească împotriva unui inamic comun, „a unei crime împotriva gastronomiei”: cei care pun ketchup pe sarmale.

Mai avem (ne)VOIE și de ketchup?
Mai avem (ne)VOIE și de ketchup?

Acu’ stau nedumerit în fața frigiderului și mă întreb ce să fac cu jumătatea plină a recipientului de ketchup de pe raft. Pe cartofi prăjiți nu pun, că nu îmi place, în schimb, îl iubesc în combinație cu sendvișurile făcute la sandwich maker. Doar că nu mai am sandwich maker. E adevărat că pe sarmale nu am pus niciodată, dar pe pizza mai pun. Din cel picant, că doar din ăla cumpăr. Apropo, și cafeaua o prefer lungă, că mă ajută la lubrifiat gâtul în timp ce îmi satisfac alt viciu.

Altă crimă împotriva industriei. Nu pun lapte sau zahăr, pentru că o prefer amară. Dar asta e fix treaba mea și mai puțin a tuturor făcătorilor de cafea, care se uită cu dispreț la mine, chiar după ce le las tips. Un ristretto făcut cum trebuie este plin de arome și oferă satisfacție, dar de cele mai multe ori, beau cafea utilitar, nu doar pentru plăcere.

Și atunci, care e baiul? Am văzut enorm de multe comentarii cu tot felul de altfel de interdicții: NU AI VOIE să pui leuștean la ciorba x, NU AI VOIE să pui mărar la tocana Y. Ce să zic? Pun după cum am chef. Dacă funcționam cu astfel de limitări, încă mâncam terci de mei cu miere.

Aș zice să o luăm mai ușor cu verdictele pe scări și să nu ne mai c**ăm în gusturile altora, nu de alta, dar începem să îi încurajăm pe cei care consideră abominabilă combinația: cartofi prăjiți cu maioneză sau mici cu muștar.


Vezi alte articole scrise de Cosmin Dragomir.

COSMIN DRAGOMIR este jurnalist specializat în gastronomie. A înființat gastroart.ro – revistă dedicată cercetării istoriei gastronomiei, editura omonimă care valorifică patrimoniului culinar național. Lucrează la două cărți: Curatorul de zacuscă, publicistică gastronomică și Enciclopedia Universală a Sarmalelor.

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută