Brașov 1987 – de la filmul documentar la banda desenată
„A-ți cunoaște istoria este la fel de important în toate timpurile și pentru toți. În cazul nostru, este cam la fel de important ca medicamentul pe care trebuie să-l ia un om care a fost foarte bolnav, așa cum a ieșit societatea noastră din comunism, foarte bolnavă, și vrea să se facă bine, să-și depășească sechelele, să trăiască o viață normală. Sper că asta vrem.”,
declară LIVIU TOFAN, fost jurnalist la postul de radio Europa Liberă, mai întii ca redactor de știri, apoi ca șef al serviciului de știri din 1980 și director adjunct al Departamentului Românesc. Revenit în România după înlăturarea regimului comunist, a înființat și condus până în 1994 redacția din București a Radio Europa Liberă. A realizat diverse producții TV. Din 2008 este directorul Institutului Român de Istorie Recentă.
Romanul grafic interactiv „Revolta anticomunistă de la Brașov, 15 noiembrie 1987” se lansează pe 13 noiembrie 2022, la 35 de ani de la evenimentele din orașul de sub Tâmpa, la Muzeul Amintirilor din Comunism din orașul de la poalele Tâmpei.
Banda desenată se bazează pe filmul documentar „Brașov 1987. Doi ani prea devreme.” scris și regizat de Liviu Tofan. Revolta din noiembrie 1987 a adus cea mai mare mișcare de protest în istoria comunismului român. Au ieșit în stradă un număr estimat de 10.000 de oameni și s-a strigat pentru prima dată Jos Ceaușescu.
„La realizarea documentarului am apelat la un număr de desene care să ilustreze momente din povestirile martorilor la evenimentele din ’87, pentru a suplini și chiar a scoate în evidență lipsa de imagini din acele zile.” continuă Liviu Tofan.
„Știam că Securitatea a făcut atunci sute de fotografii, folosite chiar în cadrul anchetei pentru identificarea participanților. Au dispărut toate, așa cum a dispărut, adică a fost făcut dispărut, întregul dosar al acelei anchete, care a vizat câteva sute de persoane.
Ideea reconstituirii prin desene a fost a producătorului documentarului, Mihai Dragomir, care îl cunoștea pe Mihai I. Grăjdeanu și știa că ar putea să ne ajute cu o redare realistă a câtorva momente dramatice din film. Așa a și fost, și de aici și ideea unei benzi desenate.
Presupun că lui Mihai I. Grăjdeanu i-a plăcut implicarea în proiectul filmului documentar și a înțeles relevanța istorică și dramatismul protestului de la Brașov. Cunoscând bine subiectul, el a avut ideea excelentă de a-și extinde creația asupra întregii narațiuni, cu un rezultat remarcabil, acest roman grafic interactiv.
Ideea este mai mult decât bună, pentru că imaginea este mult mai atrăgătoare și mai expresivă decât textul, te atrage și te apropie imediat de poveste. Lucru valabil în special în cazul tinerilor, și tocmai aici benzile desenate pot juca un rol esențial în promovarea subiectelor istorice.”
La baza creației acestor benzi desenate a stat un proces extensiv de documentare. Concentrat să ofere acuratețe istorică, autorul a documentat fiecare pas al evenimentelor. A început schițele de la portretele personajelor și hainele pe care le purtau cei care au trăit acele momente, a continuat cu detaliile clădirilor, vizitând și fotografiind oraşul Braşov pe traseul urmat în urmă cu 35 de ani de muncitori, și a ascultat peste 60 de ore de mărturii înregistrate pentru a le reda în casetele de narațiune și baloanele de dialog care apar în paginile romanului grafic.
“Am fost nevoit să vizualizez întreaga acțiune, să ordonez și să respect adevărul acestor momente istorice. O mare responsabilitate. Este important pentru acest tip de bandă desenată să pot capta anumite aspecte care surprind emoția sau trăirile interioare ale personajelor, de aceea consider că ediția în alb-negru, cu nuanțe de gri, poate avea un alt impact asupra publicului.
Am descoperit și aflat la rândul meu, pentru prima dată, anumite informații pur istorice, lucruri pe care nu le cunoșteam înainte de acest proiect. M-a impresionat și a fost o onoare să colaborez direct cu regizorul Liviu Tofan și, împreună, cred că am format o echipă bună.”, a declarat Mihai I. Grăjdeanu, autorul romanului grafic interactiv „Momente din istorie. Vol. II. Revolta anticomunistă de la Brașov. 15 noiembrie 1987”.
Tot despre evenimentul din 1987 din Brașov, doamna Cristiana Crăciun, fost redactor șef al revistei Cutezătorii își aduce aminte:
“Revolta din 1987 m-a prins la Brașov. Eram cu colegul meu de redacție, Mihai Nidle. Am fost trimiși de către tovarăsa Poliana Cristescu, pentru că fusese primit în rândurile organizației pionierilor, un copil al directorului de la Steagul Roșu. Și noi trebuia să facem o copertă de revistă cu acel copil și alte materiale de la Casa pionieriilor.
Am ajuns la Brașov cu două zile înainte, ne-am cazat. Și aranjasem pentru ziua cu pricina. La ora șapte a venit cineva la ușa de la apartamentul la care stăteam eu. La noi în redacție dispuneam de posibilitatea de a ne deplasa cu avionul, tren clasa întâi, aveam o mașină la redacție. Locuiam la Aro într-un apartament, se deconta pentru că existau posibilități.
A venit un cetățean de la recepție, deoarece li s-a comunicat că nu se mai face nimic astăzi și să plecăm la București. Eu am dat telefon la redacție, unde am vorbit cu Ecaterina Roșca, ea nu știa nimic. Așa că am telefonat la părinții copilului, aceștia trebuiau să vină să ne ia, să mergem toți chiar în uzină. Era un fel de ștafetă între generații, între bunic și tânărul inginer, iar copilul trebuia să fie de față.
Am sunat și tatăl mi-a spus că nu se mai face nimic, sunt niște probleme în uzină și că am face bine să plecăm. Noi eram destul de confuzi, tovarășa Poliana Cristescu nu venea la Consiliul Național al Pionierilor, decât după ora nouă. Așa că am vorbit cu secretara. Și secretara a zis ‘Măi copii măi, duceți-vă la gară!’. Ceea ce am și făcut. Am plecat spre gară, dar în drum am văzut niște grupuscule de 20, 30 de oameni destul de nervoși, destul de agitați. Am realizat până și eu care eram aeriană, că era ceva înneregulă.
Noi eram într-un taxi și colegul meu era foarte supărat că își pusese trusa de fotografie în spate. Și i-am zis să stea liniștit că cine știe ce se poate interpreta. Am luat primul tren și bine am făcut, pentru că numai ce am ajuns în București și deja se spunea la Europa Liberă că la Brașov e nenorocire. Iată că munca de redacție ne-a cărat și prin revoluții.”
Text şi interviuri de Mădălina Corina Diaconu
Foto: M.C. Diaconu, FFIR
