Rezumat
Episodul de astăzi este centrat pe două mâncăruri tradiționale românești: chiftele și ciorba de burtă. Dacă în cazul primelor putem discuta interminabil despre formă, conținut, sosuri ș.a.m.d. la ciorba de burtă treaba e simplă: o iubești sau nu și nu e la îndemâna tuturor să o pregătească exact cum trebuie.
Balls
Bulevardul Elisabeta nr. 26
E adevărat că mingiuțele de carne, cereale sau legume sunt ofertante și numărul de combinații – ingrediente, sosuri, condimente, ierburi aromatice sau garnituri tinde spre infinit. Partea bună e că nu trebuie să ne punem noi capul la treabă deoarece a făcut-o Ala Dumitrache și i-a ieșit de minune. Trebuie să recunosc că de când s-a mutat la casă nouă pe bulevardul Elisabeta nu am reușit să ajung, dar și pe timpuri am comandat frecvent. Iubesc chiftele în aproape orice formă și cele de aici sunt delicioase. Au și mai multe verdețuri decât altele, ceea ce pe mine mă încântă.
Poți lua de vită, porc sau pui, de năut cu halloumi, de conopidă sau cele reci din linte și bulgur, ba chiar și combo cu combinații între ele așa că te poți duce cu toată gașca și o să găsiți câte ceva pentru orice gust. Dacă vrei să descoperi gusturi noi încearcă-le pe cele cu curry. În caz că nu ești fan, au și alte opțiuni supe sau pipercki (mâncare etnică din ardei). Gustul preparatelor de aici se aproprie de cel home-made mai mult decât în multe alte restaurante de profil. Neapărat să cereți desert ca să vedeți câtă dreptate am avut în fraza precedentă.
Trafalgar Pub
Str. David Emmanuel nr. 4A
În cazul în care vrei să mă cunoști, sau vrei un autograf sau să-mi spargi vreo sticlă în cap aici sunt cele mai multe șanse să mă găsești la bere. Din când în când Guinness, e unul din locurile în care poți bea liniștit Guinness draft – e proaspătă, dar cel mai frecvent berea casei. Meniul este destul de stufos, dar cum nu se schimbă des e stăpânit bine de bucătari. Mâncarea nu e musai de pub, e o simbioză între preparate specifice și hiturile tradiționale. Găsești și fish & chips, dar și mititei și pizza și salate.
Grătaragiul e bun, știe cu focul și nu usucă hălcile :). Dar, ușor paradoxal, aici mănânc cel mai frecvent ciorbă de burtă pentru că e făcută ca la carte. E posibil să nimerești în ziua în care nu au, că durează mai mult de 24 de ore să o facă. Fierb oasele molcom și la final nu se zgârcesc cu burta în bol. La fripturi vă recomand murăturile de casă, în saramură, lăudate mult și de o groază de amici pe care i-am adus acolo.
P.S. – dacă joacă Dinamo sau Liverpool e mai bine să lăsați cina pe altă data, e foarte aglomerat și gălăgios că deh!, e bar sportiv.
P.S.2 – salutări ospătarilor și reverențe și după ce citiți textul ăsta și mă vedeți să-mi aduceți vă rog o berea casei.
