Am trecut de prima jumătate a Solenoidului cărtărescian, o carte interminabilă, un alt Orbitor, scris la o altă vârstă, un răboj al halucinațiilor, al viselor premonitorii și compensatorii, al vizitelor unor personaje bizare, descinse dintr-o altă dimensiune, o ucronie a unei istorii personale, în care scriitorul nu se mai afirmă, nu-și mai scrie cărțile, redevine un ales: pentru mântuire sau damnare veșnică. Cărtărescu este un vizionar în descendența lui Eminescu, Blecher, Eliade, Sábato și Kafka, pentru care literatura nu e o profesie, ci o vocație, o alegere în sens religios, o emanație a sacrului. De altfel, cartea pe care o scrie trebuie să rivalizeze cu o evanghelie sau să nu existe deloc. Solenoidul este, ca toată opera extrem de omogenă a acestui scriitor bizar&genial, o biblie scrisă de un demiurg impotent, care tânjește după un răspuns definitiv la tribulațiile, spaimele și suferințele inerente condiției (supra)umane&umile.
Înapoi la realitatea mea la fel de solipsistă, ireductibilă, netransferabilă. Înțeleg încetul cu încetul toată revolta mea la adresa exhibiționismului literaturii, a rigidității și a sterilității cărților academice, a inutilității educației formale, atunci când ignoră cu inconștiență adevărata educație: cea care te învață să fii vigilent, să fii atent la mișcările peristaltice din geografia ta interioară, la senzațiile aproape imperceptibile care îți oferă chei de interpretare a lumii tale, pentru că lumea nu există decât așa cum o vezi tu, într-o manieră unică, personală, extrem de subiectivă, diferită de tot ce există în materie de receptare. Învăț, așadar, să fiu atentă la senzații, la emoții, la limbajul secret al corpului meu. Învăț să fiu sensibilă la întoarcerile în amintire și la proiecțiile într-un viitor inaccesibil, care mă înspăimântă și pe care încerc să-l controlez așa cum știu: prin proiecte, dorințe puerile și planificări extenuante. Citesc despre mindfulness, ceva atât de simplu și atât de necesar: să fii vigilent, să trăiești în prezent, aici și acum, precum locuitorii de pe utopica insulă a lui Huxley.
