Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 09/10/2022
Artă & Cultură / Teatru Viața Orașului / Jurnal de bucureștean

Jurnal de bucureștean | Întors din „Exil”, la TNB

Horia Ghibuțiu De Horia Ghibuțiu
Comentarii Jurnal de bucureștean | Întors din „Exil”, la TNB Share Jurnal de bucureștean | Întors din „Exil”, la TNB
exil


În loc de o cronică a spectacolului „Exil”, pus în scenă de Alexandra Badea la Național, iată motivele pentru care am revenit la TNB ca spectator

La sfârșitul lunii martie, am decis să nu mai pun piciorul la Teatrul Național din București până când nu pleacă actuala conducere interimară. Sincer, m-a durut sufletul când am hotărât asta, pentru că apreciez teatrul de la Kilometrul 0 de mai mulți ani decât au acolo cei care azi conduc provizoriu această insituție. Am procedat ca pe vremea directoratului de jalnică amintire a lui Dinu Săraru, când am refuzat să mai asist la vreun spectacol.

Practic, m-am autoexilat ca spectator și m-am dus la alte teatre. A fost, dacă îngăduiți, o plecare sub exigența unei presiuni personale, cum spune reputatul teatrolog George Banu într-un text despre Bertolt Brecht. N-a fost un surghiun, nu m-a decăzut nimeni din calitatea de spectator.

Dar apoi m-am gândit că am fost la Național pe vremea în care juca Arșinel pe prima scenă a țării și n-am zis nimic. Așa că, în momentul în care am aflat distribuția spectacolului „Exil” de Alexandra Badea, am hotărât să revin. Pentru actori, pentru săli, pentru drumul până la teatru și de la teatru, pentru ambianță, pentru cultura română. Și nu mi-a părut rău.

În „Exil”, putem vedea actori ajunși la apogeul forței dramatice, de la Mihai Călin, la Ana Ciontea și la Irina Movilă. Actori tineri, dar care calcă apăsat pe calea consacrării, precum Alexandru Potocean, Ada Galeș, Emilian Oprea (e ceva magic pe scenă între cei Ada și Emilian, chimie, cum se spune pe pe Instagram), Crina Semciuc, Aylin Cadîr.

„Exil” e un spectacol lung și răscolitor, solicitant, fiindcă urmărește patru generații prin suprapuneri de planuri temporale și decupaje cinematografice care țin de o viziune regizorală actuală. Nu sunt sigur că mai e însă și în vogă la nivel european. Am dubii în raport cu desfășurarea tramei – cred că ruperile de ritm riscă să facă greu de urmărit povestea în sine, scurtcircuitează narațiunea.

exil

exil

exil

E o mare diferență între acte, inegalitatea lor poate contribui la coerența dramatică. Am apreciat nespus dezinvoltura cu care „operatorul-șef” și reporterul Ada Galeș inițiază dialoguri spontane, reale. E o tehnică regizorală, cea de a transforma spectatorul în actant, provocatoare. N-am găsit însă la fel de interesante proiecțiile cu dialogurile dintre actori.

exil

Poate că eu greșesc în acest caz, titlul spectacolului mi-a creat – fiindcă sunt vechi ascultător de Europa Liberă și supraviețuitor dezgustat de comunism – alte așteptări, nerealiste.

În ceea ce privește lovitura de teatru a piesei, dezvăluirea unui secret de familie, mă tem că pare cusută cu ață albă. E neverosimilă, o întorsătură din condei, un iepure scos din joben. E ca și cum autoarea unui roman polițist ne-ar dezvălui triumfătoare identitatea asasinului, fără să ne fi prezentat anterior absolut niciun indiciu. Ca dramaturg, Alexandra Badea îi datora regizoarei alt text.

Text de Horia Ghibuțiu

Credit foto: Florin Ghioca

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută