Posibil că am mai scris despre asta într-o altă iterație, dar cert e că lucrurile nu s-au schimbat (or se vor schimba curând în această privință): societatea, respectiv sora ei mai mică, comunitate, se construiesc mereu la marginea unor negocieri. Orașul la rândul lui fiind un rezultat al negocierilor între actori interesați, cu mai mult sau mai puțină influență, cu mai mult sau mai puțină reprezentare.
Se spune în manualul de negociere că o negociere reușită e una de la care fiecare partener plecă de la masă puțin nemulțumit, dar suficient de mulțumit. Este deci de înțeles că și în negocierile care au loc despre locurile în care se construiește societatea sau orașul nostru vom pleca deseori de la masa ipotetică a negocierilor colective puțin nemulțumiți și asta ar trebui să fie OK. Încerc să am mereu perspectiva acesta de fiecare dată când ceva mă nemulțumește în jur, gândindu-mă în același timp dacă am făcut totul posibil ca punctul meu de vedere să fi fost suficient de bine reprezentat în negociere. Se mai zice de asemenea că pentru a face o omletă trebuie să spargi niște ouă.
Pentru pista de biciclete de pe malul Cibinului s-au spart niște ouă și trebuie să recunosc că am simțit niște dureri în piept de câteva ori când am trecut cu mașina pe lângă piață în acest an. Pe modelul broaștei fierte la foc scăzut, a căzut treptat tot câte o bucățică dintr-un peisaj natural al orașului care-mi imaginăm că vă exista acolo mereu. Deh, încă o bucată din peisajul copilăriei dispare. Ce să-i faci, n-ai ce să-i faci, sau cum zicea o replică celebră din Pacientul englez, “clipești și momentul a dispărut pentru totdeauna”. Complexul salvatorului se activase urgent, “sigur puteam face mai multe”, dar apatia postpandemică lucrează de partea progresului civilizator. Sălciile de lângă Piață n-aveau voce să vorbească la negociere, așa că au picat pe altarul frumosului, utilului și reducerii emisiilor de carbon pe strategia europeană. În curând, într-o ironie de cetățean cinic, voi fi unul din cei care va merge eco cu bicicleta din Ștrand la cafea în Piața Aurarilor. Vom discuta acolo despre ce e mai verde.
