Meniu Zile și Nopți

Artă & Cultură

Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 26/09/2022
Artă & Cultură / Carte

ALEGERILE CLAUDIEI | Jung Mi-Kyung: Iubita fiului meu

Claudia Aldea De Claudia Aldea
Comentarii ALEGERILE CLAUDIEI | Jung Mi-Kyung: Iubita fiului meu Share ALEGERILE CLAUDIEI | Jung Mi-Kyung: Iubita fiului meu


„În inima mea era un conflict între simpatia pentru Do-ran și un sentiment deprimant de ușurare. A zis că o iubea? Așa e, iubirea pentru care ai muri nu este singurul fel de iubire. Pentru un milion de persoane există un milion de iubiri.”

ALEGERILE CLAUDIEI | Jung Mi-Kyung: Iubita fiului meu
Cartea a fost tradusă la Editura Univers

Pentru a ilustra cum este privită și trăită dragostea în societatea modernă, în volumul „Iubita fiului meu”, autoarea sud-coreeană Jung Mi-Kyung (care ne-a părăsit în anul 2017, lăsând în urma sa 3 romane pentru care a primit, în 2006, prestigiosul premiu literar Yi Sang) s-a folosit de 7 istorisiri ce ne poartă prin poveștile a 7 cupluri din Coreea de Sud, fiecare reprezentând o perspectivă diferită asupra modului în care oamenii comunică (și iubesc) în lumea contemporană, amintind, în același timp, de cultura de „lovelessness” despre care vorbea scriitoarea americană bell hooks în volumul de eseuri „All About Love”.

Colecția începe cu „Te iubesc”, introducând primul narator, un bărbat (fără nume) aflat de 7 ani într-o relație cu o femeie denumită, simbolic, Y, artificiu folosit de Mi-Kyung pentru a arăta cum cititorului îi este prezentată o singură parte din personalitatea și viața personajului (cea văzută de cel care ne vorbește). Povestea lor începe în momentul în care Y are șansa de a obține un loc de muncă în cadrul unei universități, cu condiția de a dona o anumită sumă de bani (pe care nu o are la dispoziție). Astfel, cei doi își fac un plan pentru a căpăta banii din partea unui alt personaj, un bărbat de 63 de ani, care cere, în schimb, compania femeii timp de 6 luni.

Pentru că romanul este conceput sub forma unui yŏnjak sosŏl (chiar dacă poveștile pot funcționa pe cont propriu, atunci când sunt puse împreună formează o viziune unitară asupra unui subiect specific), prima istorisire ne introduce în tema principală a colecției, anume înstrăinarea resimțită de omul modern și denaturarea (sau distrugerea) iubirii, care, în universul lui Jung Mi-Kyung, devine o monedă de schimb pe care personajele o folosesc pentru a obține, uneori în mod egoist și fără remușcări, ceea ce își doresc.

ALEGERILE CLAUDIEI | Jung Mi-Kyung: Iubita fiului meu
Foto: Seoul, via Pixabay

Cea de-a doua poveste ne plasează în lumea unor artiști, Myeongjo, naratorul, și Suhye, un sculptor care își prezintă noile creații într-o expoziție numită „Bizonul”, acțiunea începând atunci când cei doi se reîntâlnesc, la muzeu, după un an de la moartea unui al treilea personaj, Hayun. Astfel, prin ochii povestitorului, putem vedea toate lucrurile care s-au întâmplat înainte de evenimentele din prezent, înțelegând cum au ajuns personajele în realitatea pe care o trăiesc (existând din nou motivul triunghiului amoros), bizonul fiind un nou simbol pentru condiția umană: „La fel ca bizonii din epoca de gheață, nu înțelegem de unde și de ce am ajuns aici. Azvârliți în acest loc, trebuie să pășim pe gheață încercând să suportăm frigul.”

După ce părăsim universul artiștilor, Jung Mi-Kyung continuă cu o istorisire numită „În bătaia vântului”, care pune în prim-plan un nou cuplu, descris încă de la începutul narațiunii ca fiind o floare cu un singur strat de petale, care supraviețuiește, cu greu, pe un singur nivel. Astfel, toate întâmplările sunt prezentate din perspectiva unei naratoare, care, aflată într-o căsnicie cu un bărbat pe care îl urăște, și confruntându-se cu infertilitatea, încearcă să își explice de ce nu are curajul de a schimba ceva în viața ei, trăită până acum într-un viitor imaginat și idealizat, construit în funcție de normele dictate de societatea în care își duce existența (reprezentată aici de mama sa, care nu poate înțelege de ce fiica ei vrea să înceapă un nou capitol, singură).

„Iubita fiului meu”, povestea care a dat numele romanului, vine ca o continuare a subiectelor discutate mai sus, vorbind și despre tema diferențelor de clasă (resimțite extrem de puternic în societatea coreeană) în raport cu iubirea. Aici ne este introdusă o nouă pereche, de data aceasta prezentată din exterior, de mama bogată (care privește căsătoria ca pe o afacere) a unui bărbat îndrăgostit de o femeie care nu are aceleași posibilități materiale. Pentru că, așa cum scrie Jung Mi-Kyung, „oamenii, în general, au prejudecăți mai ferme împotriva lucrurilor pe care nu le-au experimentat ei înșiși”, pe întreg parcursul povestirii, personajele o privesc pe fată cu dispreț, neînțelegând personalitatea sau stilul ei de viață, până în momentul în care mama, amintindu-și de copilăria ei, realizează că unele emoții au puterea de a schimba realitatea.

ALEGERILE CLAUDIEI | Jung Mi-Kyung: Iubita fiului meu

Apoi, în „Cicadele” avem povestea unui bărbat care suferă de tinitus (țiuit/ zgomot în urechi), insectele fiind folosite ca o metaforă pentru lucrurile pe care el le aude în permanență. Apărând din nou motivul triunghiului amoros (în care personajul intră, de data aceasta, fără știrea lui), cititorul poate vedea imediat cum sunetele auzite de narator reprezintă starea lui interioară (izolarea, revolta și singurătatea fiind principalele sale emoții), aflată într-un puternic conflict cu situațiile și oamenii care îl înconjoară: „Sunetele pe care nu le pot suporta provin din exterior, nu din interiorul meu.”

După ce „Semaforul roșu” prezintă istoria unei femei care nu poate trece peste moartea iubitului ei (fiind povestea în care sunt discutate, poate cel mai mult, problemele existente în societatea sud-coreeană), colecția se încheie cu „Noapte, desparte-te”, completând perfect viziunea lui Jung Mi-Kyung asupra iubirii. Acțiunea începe în momentul în care naratorul, un faimos regizor de film, se întâlnește, în Oslo, cu prietenul său, un doctor care încearcă să creeze un drog (Lovepia) ce are puterea de a face oamenii să se îndrăgostească (amintind foarte mult de Soma, substanța consumată de personajele lui Aldous Huxley în „Minunata Lume Nouă”).

Dacă pe parcursul romanului scriitoarea a prezentat, cu umor și sinceritate, mai multe perspective asupra iubirii contemporane, finalul circular găsește o soluție la fel de modernă pentru problemele cu care personajele se confruntă: o imunitate a sufletului.

Text de CLAUDIA ALDEA

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.