Am ciocnit, de mai multe ori, câte un pahar cu bere Morning Glory IPA în Centrul Vechi, pe care nu-l mai frecventez, deși uite că mai merită.
Știu la cine vă gândiți când zic Morning Glory: în primul rând, la Răzvan Exarhu, realizatorul și prezentatorul celui mai popular matinal de radio de la noi. Unii dintre voi se gândesc poate la „What’s the story morning glory”, versul băieților de la Oasis. Alții, la semințele din plicul care va face să răsară niște zorele faine sau la florile asemănătoare cu acestea, din Thailanda. Mă rog, probabil mai sunt câțiva care știu și sensul argotic al expresiei – inopinata bucurie masculină de dimineață.
Nu mai frecventez – cu excepția vizitelor pe care i le fac prietenului meu octogenar de la Caru cu Bere sau a evenimentelor legate de artă – Centrul Vechi din București ca pe vremuri, nu mai insist acum asupra motivelor. De aceea, am fost surprins, în mod plăcut, că totuși se poate petrece o seară OK la o terasă. Serviciul a fost impecabil, berea extrem de variată, chiar ai de unde alege, ambianța – perfectă.
Iar consumatorii au făcut să-mi revină în minte o butadă a confratelui Hunter S. Thompson:
„Există o veche axiomă celtică potrivit căreia oamenii buni beau bere bună. Ceea ce e adevărat, acum ca și atunci. Doar uitați-vă în jurul vostru în orice spațiu public și o să vă prindeți repede: oamenii răi beau bere proastă. Ia gândiți-vă!”.
Ei bine, confirm partea aia cu oamenii buni beau bere bună: la o masă alăturată erau mușterii mișto (printre aceștia, solistul vocal al unei excelente trupe locale, al cărei nume face trimitere la un mare poet romantic englez), la masa mea erau profesori universitari din SUA proveniți din România, una peste alta, a fost o seară meseriașă, în care am numărat berile doar la final. Și am conchis, asemenea ilustrului personaj fictiv Homer Simpson: „Ah, berea! Cauza și soluția tuturor problemelor din viață!”.
Text de Horia Ghibuțiu