Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 31/07/2022
Muzică

Interviu cu SÓLEY | Despre Mother Melancholia, povești și feminism

Claudia Aldea De Claudia Aldea
Comentarii Interviu cu SÓLEY | Despre Mother Melancholia, povești și feminism Share Interviu cu SÓLEY | Despre Mother Melancholia, povești și feminism
SOLEY


Auzind povești despre personaje suprarealiste, care prind viață prin note muzicale delicate, sumbre și visătoare, care mi-au amintit de istorisirile auzite atunci când eram mică, în nopțile de vară, când bunicii mă rugau să nu mă aventurez mult prea departe de casă, pe 3 iulie, am plecat spre Control Club pentru a asculta Mother Melancholia, cel mai recent album lansat de compozitoarea, vocalista și instrumentista de origine islandeză Sóley Stefánsdóttir, care deja mă captivase datorită stilului vizual, experimental, și conceptului care a luat naștere din frica de moarte a artistei.

Citește și:

Astfel, personajele cu care am intrat în contact datorită platformelor de streaming au început, în imaginația mea, să se transforme, live, în imagini mult mai clare, cu înțelesuri mult mai puternice… și magice, dar cred că e mai bine să aflați mai multe lucruri despre ele chiar de la Sóley, cu care am avut plăcerea de a discuta în aceea seară.

Soley

Sóley live la Control Club, Foto Andrei Musat

 

Cum merge turneul, mai ales acum, când am început să ne întoarcem la ceea ce numeam cândva normalitate?

 Tot încercăm să recuperăm puțin din ce am pierdut atunci. Turneul curent e format din trei date de concert. Am cântat în Slovacia și Austria, iar acum suntem aici. Totul a fost minunat. E foarte cald, și nu suntem obișnuiți cu temperaturi atât de ridicate, dar e plăcut să fim din nou pe scenă.

Ce îți place cel mai mult la un concert live? Mai ales într-un loc atât de intim, unde publicul se află foarte aproape de tine?

Conexiunea pe care o simt, alături de dialogul pe care putem să îl purtăm. Când îi am pe spectatori atât de aproape, se creează o energie total diferită față de momentele în care, de exemplu, dacă vorbim despre concerte mult mai mari, îmi e greu să văd pe toată lumea. Sunt adepta sălilor micuțe, cred că mediul ăsta funcționează cel mai bine pentru mine și pentru muzica mea.

Soley

Sóley live la Control Club, Foto Andrei Musat

 

Piesele tale sunt foarte speciale și amintesc de povești pe care mi le imaginez ca fiind transmise din generație în generație. Care e inspirația din spatele acestor istorisiri și sunete aproape magice?

Când eram mică, obișnuiam să scriu poezii și eram foarte atrasă de lucrurile care păreau fără sens. Eram aproape obsedată de vise, în special de cele pe care le aveam eu, și de cum în ele putem ajunge, de exemplu, dintr-un loc în altul fără a exista întotdeauna o cauzalitate logică. Îmi place să preiau anomaliile din lucrurile pe care ceilalți le consideră normale, iar apoi să le pun în spații de creație. Asta mă fascinează cel mai mult în momentul în care scriu versuri. Pentru Mother Melancholia am lucrat, mult mai mult decât am făcut-o în proiectele trecute, cu un tip de personaj care are o anumită poveste. A fost foarte important pentru mine să existe un subiect clar asupra căruia să îmi îndrept întreaga atenție și m-am distrat foarte mult urmărind un singur fir narativ.

Datorită elementului mitic, ascultătorul e invitat să construiască, în mintea lui, exact ce îi spune imaginația. Este important, pentru tine, ca publicul să fie încurajat să se gândească la propriile experiențe în momentul în care aude muzica?

Da. Am auzit foarte mult de-a lungul anilor că oamenii își construiesc propriile povești atunci când îmi ascultă piesele. Cred că putem privi lucrurile ca și cum am viziona un film. Chiar dacă nu înțelegem întotdeauna ce se află în fața noastră, reușim să acoperim, prin imaginație, golurile și spațiile care au rămas deschise. Astfel, îl facem al nostru. El devine parte din lumea și existența noastră. E un sentiment foarte plăcut, și important, mai ales ca privitor sau ascultător.

Sundown live at home

Poți să îmi spui câte ceva despre procesul tău creativ? Începi cu muzica, cu versurile, poate cu o întâmplare, sau o imagine?

De obicei încep cu muzica, mai ales pentru că am și studiat compoziția clasică. Îmi place foarte mult să improvizez, și înregistrez întotdeauna tot ce fac, iar apoi versurile vin ca o completare. Mă gândesc foarte mult și la culori, în special înainte să mă apuc propriu-zis de un album, iar apoi la povestea de ansamblu pe care proiectul o va avea, alături de conceptul creativ asupra căruia mă voi concentra. Așa îmi conturez harta, pentru a avea un punct de pornire, iar apoi încep să acord o atenție specială fiecărui detaliu în parte.

Pentru Mother Melancholia, mi-a plăcut foarte mult că ai vorbit despre cum Mama Natură este văzută, în societatea contemporană, ca fiind o figură feminină. Ai putea să vorbești puțin despre asta?

 Acum patru ani, când am început să lucrez la Mother Melancholia, mi-am dat seama destul de repede că vreau să fac un album despre sfârșitul lumii. Când m-am apucat de scris, am început să citesc foarte mult despre ecofeminism și despre cum oamenii tratează natura și problemele climatice precum femeile din societate. De aici, totul a evoluat destul de natural, iar personajul, Mama Natură, a început să prindă viață. Am construit totul în jurul ei: ce poveste are, care ar putea fi motivele pentru care încercăm să o ucidem și de ce nu vedem că, pe parcurs, ne distrugem și pe noi.

Poate fi acesta motivul pentru care foarte mulți oameni cu influență nu iau în serios criza climatică? Pentru că, pentru ei, Mama Natură, ca figură feminină, nu are o voce care merită ascultată?

Așa cred. Când începi să citești despre subiectul ăsta, și să te gândești din ce în ce mai mult la idee, realizezi destul de repede că există foarte multe asemănări între cele două situații și anumite atitudini existente în societate, iar totul devine destul de clar.

Tómleikar | Sóley

Continuând mesajul transmis în Mother Melancholia, este important ca femeile să scrie despre alte femei?

Da, foarte. Trebuie să ascultăm poveștile femeilor din jurul nostru, indiferent dacă sunt tinere, de vârstă cu noi sau trecute de o anumită perioadă din viața lor. Și nu numai poveștile celor frumoase sau privilegiate. Toate sunt la fel de importante.

Pe social media ai vorbit despre cum, din cauza limbajului folosit în mass-media, nu ai văzut, pentru foarte mult timp, o legătură clară între rolul de mamă și feminism. Poți să îmi detalizei un pic?

Mă consider foarte norocoasă. Am o fetiță de 8 ani și am reușit să compun și să țin concerte în continuare, dar nu a fost deloc ușor. Mai ales acum, când a crescut și înțelege din ce în ce mai bine ce se întâmplă în jurul ei. E o adevărată tragedie de fiecare dată când plec pentru o perioadă mai lungă de timp și nu e un mod plăcut de a ieși pe ușă, dar, datorită tehnologiei, putem comunica foarte ușor și ne putem vedea în fiecare zi.

Sunt norocoasă că pot face toate lucrurile acestea minunate legate de muzica și familia mea, știu că nu toate femeile se află în poziția asta. De exemplu, în Japonia, dacă ești femeie, trebuie să decizi care aspect al vieții tale ocupă primul loc. Poți avea o carieră sau poți avea o familie. E un lucru cu care nu sunt deloc de acord și îmi doresc să o învăț pe fiica mea să fie o persoană care face întotdeauna ceea ce iubește. Le putem avea pe toate.

Soley

Sóley live la Control Club, Foto Andrei Musat

 

Înțeleg că te inspiră foarte mult muzica experimentală și filmele. Ai putea să ne recomanzi ceva?

Sigur. Ultimul film pe care l-am văzut se numește Promising Young Woman, și mi s-a părut foarte bun. Apoi, cred că cel mai straniu, dar incredibil film pe care l-am văzut în ultimul timp este Everything Everywhere All at Once. E extrem de emoționant, iar trupa care s-a ocupat de soundtrack se numește Son Lux, recomand din toată inima muzica lor.

Câteodată există perioade de timp în care nu ascult nimic, pentru că lucrez în permanență la lucruri noi, dar acum îmi place foarte mult albumul Warm Chris, lansat de Aldous Harding, o artistă din Noua Zeelandă. Ascult și foarte multă producție instrumentală, pentru că am început să scriu și muzică de teatru. Am observat că mă inspiră foarte mult compozitori precum Kali Malone.

În final, ne poți spune câte ceva despre proiectele la care lucrezi acum?

Mă ocup de foarte multe lucruri în același timp. Pe lângă muzica pentru teatru, încerc să termin toate concertele care mi-au rămas în momentul în care a început pandemia. Momentan ne concentrăm pe Mother Melancholia, iar apoi, cred că voi lucra la un nou album. Îmi doresc să combin ce fac în partea instrumentală cu ceea ce am făcut pentru Mother Melancholia și să creez ceva ieșit din comun.

Va exista poate și un turneu cu trupa din care faci parte, Seabear?

Ar fi incredibil, vom vedea.

Interviu de CLAUDIA ALDEA

Citește și:

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on linkedin
LinkedIn
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.