Rezumat
Serebe (pe numele real Alexandra Bugan) este absolventă a Universității Naționale de Arte din București, are 35 de ani și de 3 ani este și mama. Mereu m-am gândit că lucrările mele sunt ca o secțiune de tort (rainbow) și îți dau un mic refresh atunci când le vezi.
Serebe (pe numele real Alexandra Bugan) este absolventă a Universității Naționale de Arte din București, are 35 de ani și de 3 ani este și mama.
Este una dintre artistele urbane de la noi cu un stil inconfundabil, dar și o artistă grafică și ilustratoare foarte apreciată și care nu se limitează la un singur mediu, pictează pereți, stickere, cărți de colorat, tricouri etc.
Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește și cât de greu a fost pentru tine ajungi cunoscută și apreciată în România?
Nu am fost fana naturilor statice și nici a crochiurilor, așa că atât în liceu cât și în facultate m-am strecurat de la temele clasice date de profesori căutându-mi o nișă. Am avut noroc încă din gimnaziu să fiu luată sub aripa unui profesor care a avut încredere în mine și stilul în care desenam, m-a încurajat și yada, yada, yada, Serebe was born. Nu cred că trebuie să specific că nișa aleasă a fost „street art-ul”.
Îmi e greu să spun că sunt cunoscută și apreciată în Ro, sună ca și când mi-aș ridica statuie singură și nu e cazul. Da, sunt și eu pe acolo, lumea știe de mine datorită stilului ușor recognoscibil, iar în ceea ce privește aprecierea aș spune că atâta timp cât mă pot întreține din arta mea înseamnă că sunt apreciată. Nu pot spune că mi-a fost greu, pentru că totul a decurs natural, în propriul ritm și fără presiuni.
Cum decurge procesul tău creativ?
Noaptea este capul răutăților, atunci mă lovesc ideile și până nu le pun pe hârtie sau în telefon nu am pace. Iar dimineața, după ce îl las pe A. la grădiniță și încropesc repede 2-3 story-uri pentru Insta, mă duc la atelier, încui ușa, scot tableta, arunc niște talc pe mâini, îmi pun ceva care să facă gălăgie, dar nimic prea bun care să îmi distragă atenția și dă-i și desenează. Și uite așa dau din mâini până iese ceva demn de arătat mulțimii însetate. Mulțime care nu încetează să mă încurajeze și să mă facă să repet acest proces ori de câte ori am timp.
Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?
De mică am avut acces la albume, expoziții & co. așa că nu pot spune că mi-a schimbat percepția într-un fel anume. Ce aș putea spune este că pentru mine street art-ul a fost un mega „game changer” și sunt sigură că dacă nu îl descopeream, acum eram incoloră, inodoră și insipidă.
Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta?
Când a început pandemia și am intrat în lockdown credeam că o să mă duc în cap, având în vedere că veniturile mele veneau exclusiv din comisioane sau din produsele pe care le comercializam la târguri. Postam și înainte de lockdown pe Instagram, dar nu o făceam cu regularitate și atunci nu aveam cine știe ce engagement. Ce vreau să spun este că am realizat că dacă ai puțină răbdare și determinare poți avea un ajutor de nădejde în social media. M-a ajutat să mă întrețin din pasiunea mea, mi-a forțat limitele și m-a ambiționat să îmi fac și un shop online.
Este fain că ești mult mai vizibil, află mult mai multă lume de tine și de aici ai numai de câștigat. Ce să mai, m-a ajutat extrem de tare și o să îi fac statuie dacă o ține tot așa.
Mereu m-am gândit că lucrările mele sunt ca o secțiune de tort (rainbow) și îți dau un mic refresh atunci când le vezi.
Care au fost picturile murale care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Înainte de fiecare perete am mega emoții, ba că nu o să iasă ca în schița, ba că o să curgă sprayul… când vine vorba de griji, sunt o sursă nesecată. Așa că aș spune răspuns final: muralele.
Bine, aș mai adaugă și că mă simt puțin pusă în dificultate atunci când trebuie să respect o cromatică anume sau, și mai rău, să fac ceva acromic. God, NO! please, God, NO!
Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic?
Nu consider ca fiind ceva ce trebuie să faci pentru a fii relevant ca artist. Important este să te exprimi liber. Sigur, este next level să nu rămâi în stadiul de „o imagine drăguță”, dar acum fiecare cu tripul lui. Important este să te poți exprima liber.
Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?
Mereu m-am gândit că lucrările mele sunt ca o secțiune de tort (rainbow) și îți dau un mic refresh atunci când le vezi. Dacă privitorul uită și pentru o secundă de griji, în timp ce îmi vede desenul, mă declar mulțumită, înseamnă că am reușit ce mi-am propus.
Culorile puternice, conturul, personajele, formele bidimensionale și tenta plată, chiar jocul de cuvinte au scopul de a binedispune. Poate sună superficial și infantil, dar scopul este să aduc puțină culoare într-un oraș care pare că se sufocă într-o mare de nonculori.
Ce urmează pentru Serebe?
La întrebarea asta răspund mereu la fel: urmează o expoziție. Nu știu când, unde și ce concept, dar o „coc” în gând de foarte mult timp și sper ca 2022 să fie anul în care se va întâmpla. Pe lângă asta mi-am propus să fiu ceva mai prezentă pe străzi și să las mai multe imagini care să binedispună puțin orașul, așa că, toate galeriile să apeleze la mine. Badumtss!
Interviu de GRUIA DRAGOMIR
