În restaurantul bucureștean purtând denumirea italiană a smochinei, poți regăsi savoarea mușcăturii dintr-un fruct copt, cald de la soare.
Fico, un local bucureștean discret amplasat în Floreasca, adică nici chiar la bulevard ca să facă valuri spumantul din pahar când trece autobuzul, nu umblă cu jumătăți de măsură. La Fico nu dai de clasicele „c-o fi, c-o păți”: ce zice că are, are. Se cheamă Fico (smochină în italiană) și asta găsești și în meniul compus din crearea unor rețete fusion, cu semnătura unor tehnici diferite de gătit, având la bază arome inedite.
Yotam Ottolenghi, Chef-ul israelian de renume global chiar dinainte de a scrie cronici gastronomice în „The Guardian”, e sigur că fructul interzis din povestea lui Adam și a Evei era o smochină, nicidecum un măr sau o pară. Iar Elizabeth David, alt condei culinar renumit, susține, în cartea „An Omelette and a Glass of Wine”, că „a mânca smochine din pom dis-de-dimineață, când abia au fost mângâiate de razele soarelui, e una dintre cele mai rafinate plăceri mediteraneene”.
Rață confiată cu smochine
Fico – recunoscut deja pentru gastronomia mediteraneeană bazată pe produse sustenabile, naturale și bio – îți aduce savoarea acestor fructe coapte, mult vânate din zbor de grauri prin livezi, tocmai din Țara Smochinelor. Așa e supranumită comuna mehedințeană Svinița, locuită preponderent de etnici sârbi, unde peste 5.000 de astfel de pomi fructiferi sunt cultivaţi anual.
De aceea, după ce am golit coșulețul cu pâine prăjită fierbinte, unsă cu unt cu trufe de esență divină, am comandat pate din ficat de pui (de fermă, crescut în aer liber) cu dulceață de smochine. Și aceste farfurii au fost, cum se spune în popor, linse. La felul principal, pentru a onora numele restaurantului, am ales tot ceva derivat din fructul încălzit de soare, din care să muști cu poftă: pulpă de rață confiată cu piure cu ceapă verde și sos de vin cu smochine. 12 puncte, ca la Eurovision!
Înaintea desertului, am spălat totul cu prosecco (am apreciat și faptul că se putea comanda la pahar și că a fost de soi, și că a fost servit prompt, și la temperatura ideală; idem și la a doua rundă!). Și am solicitat ceea ce se numește „Energia”, adică mousse de cafea, blat de cacao cu pudră de migdale, cremă de ciocolată și Baileys, învelite într-un strat catifelat de ciocolată cu lapte și unt de cacao.
La Fico, mâncarea a fost delicioasă, serviciile – prompte, ambianța – prietenoasă, personalul – simpatic și pe fază, amplasamentul – ideal pentru cei care vor un pic de discreție în Floreasca, iar prețurile nu curentează. Gluma mea favorită legată de restaurante – după ce mi-am încheiat studiile, am avut doar note mari!!! – nu se poate spune chiar de fiecare dată.
