Împlinesc 14 ani de radio la începutul lunii iulie. Deși aveam câteva semne că aș putea fi pe aceleași coordonate cu radioul încă din copilărie nu m-am gândit niciodată la faptul că voi face o carieră în acest domeniu. Încă de la început am stat cu urechea și pe alți dj-i de radio ca să aud ce fac ei bine, dar și la ce scârțiam eu. L-am prins pe distinsul domn din acest interviu de mai multe ori, atât pe radio cât și pe la o sumedenie de evenimente. M-am întrebat cum oare reușește să nu se încurce niciodată și mai mult decât atât, să nu aibă în discursul lui un limbaj de lemn. Care sunt secretele lui, ce îi place la radio, dar și alte lucruri interesante aflați din următorul interviu. Este faimos nu doar la noi în urbe pentru faptul că a fost vocea unor evenimente faine, indoor și outdoor, pe lângă emisiunile radio care le-au făcut pe fane să suspine. Doamnelor și domnilor, dați revista mai tare, vorbește Marian Maican.
Cum a început povestea ta cu radioul?
Povestea cu radioul a început în 2004, când puneam reclame manual. Da, ai auzit bine! Așteptam să sune satelitul care să-mi spună când să pun reclamele din Brașov. Cu adevărat, a început în 2005, când colegul și prietenul Tudor Ionescu de la Fly Project avea o emisiune, un prematinal. Îmi venise o idee să facem o rubrică cu glume despre IT-ști. Da, destul de devreme pentru un astfel de subiect. Am început să vorbesc pe radio cu ajutorul lui Tudor, de la care am și învățat care e treaba cu radioul. La un moment dat, Puiu Leder, directorul de stație, a auzit ce făceam noi la radio și a zis: „Nu scapi așa ușor, de week-end-ul viitor vei face o emisiune la Radio 21”.
Toată treaba asta a durat două luni, după care am primit linie la Radio 21 Brașov, adică o emisiune de luni până vineri.
Apoi au urmat alte povești, la Radio Impuls Brașov, Radio Brașov și Radio Zu, iar după vreo șase ani m-am mutat pe vânzări la Kiss Fm și Magic Fm Brașov, iar după asta m-am transferat în București, unde mi-am adus aminte cât de mult îmi place radioul și am încercat din nou să fac emisie. Mi-a pus Dumnezeu mâna în cap și iată că sunt pe radio la București, la Kiss Fm de 6 ani.
Aici am avut parte de multe proiecte faine, precum Summer Kiss, Winter Kiss, am avut o emisiune de luni până vineri de la 13 la 16. De două luni am un nou coleg, de fapt fac parte dintr-un nou proiect, „Dimineața cu Johnny și Maican” în fiecare sâmbătă și duminică de la 7 la 10, iar pe timpul verii, de luni până vineri, matinalul la Kiss Fm.
Ce îți place cel mai mult la radio și ce detești cel mai tare?
Cel mai mult și cel mai mult la radio îmi place… tot. Nu pot să spun că detest ceva pentru că din momentul în care plec de acasă și până ajung în studio și apoi când mă întorc mă încarc cu energie pozitivă. Îmi place să vorbesc pe radio, că de asta mă duc. Legat de chestiile care nu-mi plac, câteodată, dar nu tot timpul, îmi displace drumul până la radio, dar durează foarte puțin.
Cum faci atunci când ai în playlist-ul emisiunii piese care nu-ți plac?
E chiar imposibil să-ți placă toate piesele dintr-un astfel de playlist, iar dacă există vreo piesă care nu e pe gustul meu, de cele mai mult ori zic pe radio treaba asta. Dar nu despre asta este radioul, radioul este pentru ascultători și ceea ce le place lor. Că de asta Kiss Fm e numărul 1 în România.
Multă lume cântă prohodul radioului de multă vreme. Tu ce crezi? A murit radioul sau s-a reinventat într-o eră în care podcasturile și platformele de streaming oferă tot mai multe opțiuni la îndemână?
Am tot auzit asta și o să o tot aud. Din punctul meu de vedere este cam greu să moară radioul pentru că în continuare face parte dintre cele mai de încredere surse de informație și să nu uităm că radioul este o conexiune directă între cel care vorbește la microfon și cel care ascultă. Eu nefiind consumator de podcasturi și emisiuni postate pe ici și colo, cred că radioul nu a murit și nu o să moară niciodată. Se reinventează în fiecare zi.
Ai făcut radio și la Brașov, dar și la nivel național. Câtă satisfacție îți poate aduce un show de radio local, față de unul național?
Să nu uităm că posturile de provincie au fost și sunt niște pepiniere, dacă le pot numi așa. Într-adevăr, satisfacția este mult mai mare la un post de radio național unde din punctul meu de vedere îți dai masteratul în ceea ce înseamnă meseria asta. Evident, la un post național diferența față de unul local este că te ascultă o țară întreagă.
Dacă ar fi să nu existe radioul, ce altceva ai fi ales să faci în viață?
În copilărie mi-aș fi dorit să mă fac preot, dar dacă nu ar exista radioul cred că aș deveni apicultor, călător prin natură, piscicultor și cred că m-aș putea ocupa chiar și de amenajări interioare. Aș face orice, doar să-mi placă foarte mult treaba aia.
