Brașovenii noștri celebri reprezintă unul dintre pilonii cei mai importanți când vine vorba despre mândria locală. Am vorbit despre toți acești oameni minunați în periplul nostru printre mințile geniale ale acestora. De data aceasta ne îndreptăm atenția spre două arii care necesită un artefact uriaș, numit SUPERBRAIN.
Liviu-Dieter Nisipeanu
(n. 1 august 1976, Brașov, România)
Este un șahist român, mare maestru la șah. El a fost numit „simbolul şahului românesc”, „modelul oricărui junior, dar şi speranţa că se poate ajunge sus”. Trebuie să mai adaug și faptul că este cel mai mare campion român de șah al tuturor timpurilor.
Primul său antrenor, cel care l-a îndrumat de la vârsta de 7 ani, a fost maestrul internațional Radovici Corvin, același antrenor ce l-a descoperit și șlefuit pe Florin Gheorghiu, primul mare maestru român. La vârsta de 17 ani a câștigat campionatul național de seniori.
Consacrarea internațională o obține în anul 1996 când reușește un remarcabil loc 2 la Campionatul European de Juniori.
În anul 1999 a atins semifinalele Campionatului Mondial de Șah disputat în Las Vegas învingându-i în drumul său pe principalii favoriți ai turneului, Alexei Shirov și Vasily Ivanchuk. A fost învins de viitorul campion mondial Alexander Khalifman.
În vara anului 2005 reușește cea mai mare performanță din cariera sa și din istoria șahului românesc, câștigarea medaliei de aur la Campionatul European de Șah (Varșovia). Această performanță l-a propulsat pe locul 15 în ierarhia mondială cu un coeficient Elo de 2707 de puncte. Competiția a avut la start 220 de participanți. Nisipeanu a obținut 7 victorii și 6 remize, cu un rezultat foarte bun, de 10 puncte din 13 posibile.
În aprilie 2006, Nisipeanu a jucat la București un meci de patru partide împotriva campionului mondial FIDE Veselin Topalov. Topalov a câștigat cu scorul de 3:1.
Din 2014 el reprezintă Germania. În 2017, Liviu-Dieter Nisipeanu a devenit campion al Germaniei, iar în 2019, la Cupa Mondială, el a câştigat o partidă împotriva unuia dintre cei mai agresivi jucători ai lumii, americanul Hikaru Nakamura, făcând o partidă extrem de spectaculoasă, care a făcut înconjurul lumii şi a fost declarată drept cea mai frumoasă partidă a anului.
Dumitru Dorin Prunariu
(n. 27 septembrie 1952, Orașul Stalin; astăzi Brașov, România)
Este singurul cosmonaut român. La 14 mai 1981 a devenit primul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial „Intercosmos” și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în Federația Rusă, președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), vice-președinte al Comitetului de Relații Internaționale al Agenției Spațiale Europene (ESA). În prezent are gradul de general-locotenent în rezervă.
Primul cosmonaut român
În mai 1977, au început să se facă selecționări pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos, inițiat de către URSS și adresat țărilor aliate socialiste. Inițial, pentru detașamentul cosmonauților s-au oferit voluntar în jur de 150 de candidați, cerința principală, pe lângă condiția medicală și psihologică, fiind să aibă studii tehnice superioare. “Programul «Intercosmos» era un program cosmic bine definit, care avea prevederi foarte clare și o evoluție bine precizată: de la experimente care au fost efectuate în regim automat la bordul diferitelor rachete de mare altitudine sau nave cosmice sovietice, până la experimente complexe efectuate de cosmonauți.”
Misiunea a durat 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 de kilometri.
La momentul zborului, Dumitru Prunariu a fost cel de-al 103-lea cosmonaut al lumii; de atunci numărul cosmonauților a crescut la peste 550 (statistică 2016). Acest zbor de importanță epocală pentru România a situat-o în clubul select al țărilor participante direct la explorarea Universului și totodată atestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași români la zborul omului printre stele.
Pentru realizarea cu succes a zborului cosmic, atât Prunariu, cât și Popov au fost decorați cu cele mai înalte ordine ale României și URSS. Din punct de vedere material, pentru realizarea sa istorică, Dumitru Prunariu a primit ca recompensă echivalentul a trei salarii sub formă de primă, acordată de ministrul Apărării și a fost înaintat cu un an înainte de termen la gradul de căpitan. Autorităților de atunci le-a fost frică să nu fie refuzate de Ceaușescu în cazul în care ar face și alte propuneri de recompensare. În aceste condiții, trebuind să se mute cu familia în București unde a primit un post în cadrul Comandamentului Aviației Militare, Prunariu a fost obligat să locuiască jumătate de an la un cămin militar până să obțină o locuință, făcând apoi numeroase împrumuturi pentru a-și aranja apartamentul obținut și pentru stabilirea definitivă cu familia în capitala țării.
