În urma open call-ului pentru montarea unui spectacol-laborator, lansat de creart/Teatrelli în august-septembrie 2021, câștigător a fost desemnat proiectul Fade In / Fade Out, cu un concept dramaturgic semnat de Elena Vlădăreanu și în regia lui Bogdan Mustață (câștigător al Ursului de Aur pentru Scurtmetraj în cadrul prestigiosului Festival de Film de la Berlin în 2008).
Distribuția spectacolului îi reunește pe actorii Ela Ionescu și Bogdan Albulescu, premiera fiind programată la Teatrelli pe 7 și 9 iunie, de la ora 19.00.
Elementul de noutate pe care-l aduce spectacolul Fade In / Fade Out pe scena performativă din București este faptul că integrează într-o producție de teatru sunetul binaural: captat cu microfoane plasate în urechile actorilor, sunetul este perceput de către spectatori live, în căști, ca și cum urechile actorilor devin ale publicului.
Spectacolul explorează dimensiuni ale procesului de pierdere și doliu, atât din perspectiva celui care îngrijește, cât și din perspectiva bolnavului, urmărind, cu precădere, felul în care boala și iminenta dispariție a unuia dintre ei transformă relația acestora și modul în care ei interacționează. Spectacolul încearcă să dea un sens concret acestei separări prin explorarea distanței fizice care se creează între personaje, spațiul fiind redat cu ajutorul sunetului binaural.
„Acum câțiva ani, am făcut un film 3D și mi-am pus problema: cum se prezintă spațiul? Vizual era destul de simplu, am încercat să integrez însă, cumva, și partea aceasta de sunet în film. Nu am ajuns să-l integrez atunci, dar m-am apucat să fac niște experimente: să încerc să pun niște microfoane chiar în urechile actorilor, iar spectatorul să recepteze în căști exact ce aude actorul. Mi s-a părut că se poate crea astfel o relație de empatie sau identificare foarte puternică a spectatorului cu actorul care poartă microfoanele. În film, această relație s-ar fi atenuat, în teatru însă poate fi pusă mult mai bine în valoare”., explică regizorul Bogdan Mustață.
„Când mi s-a propus să mă gândesc la un concept dramaturgic pornind de la empatie, m-am gândit aproape imediat la boală. Nu începuse războiul, iar pandemia era cea mai mare problemă a noastră. Cât de mult mai poţi empatiza după ce boala devine rutină? Cât de mult mai poţi arăta susţinere, cât de mult mai poţi arăta iubire faţă de celălalt când celălalt, treptat, dispare? Simţi regret sau uşurare? Înainte de a avea textul, am avut titlul şi propriile mele temeri de care mă apropiam şi mă îndepărtam. Şi ceva concret: editând sunet, butoanele Fade In/Fade Out sunt preferatele mele . Apoi a urmat o perioadă de jumătate de an în care am citit foarte mult, am vorbit cu oameni care au grijă de alţi oameni”, mărturisește scriitoarea și jurnalista Elena Vlădăreanu.
